— Şi totuşi...
Redactorul-şef îşi întoarse mâna cu palma în sus, cu aerul că mai lipseşte ceva, că acolo, în palma lui, i-ar mai trebui ceva...
— Dar ceva mai aşa nu aveţi?
— Mai aşa? Merişor aştepta, descumpănit, precizări.
— Ceva mai pe gustul tuturor...
— Asta-i foarte greu, oftă secretarul de redacţie.
Redactorul-şef îl privi nemulţumit. Ar mai fi vrut ceva. Dar ce? Deodată privirea i se opri pe o hârtie cu en-tete rătăcită
pe birou. Asta era! se lumină el lăuntric păstrându-și aceeaşi expresie impenetrabilă care — după părerea lui — îi conferea autoritate.
— Uite, Merişor, am aici o adresă prin care suntem informaţi că la complexul de preparate tip „gospodina" s-a deschis o exipoziţie culinară cu vânzare. Să se scrie repede un reportaj de actualitate! Asta va fi într-adevăr pe gustul tuturor.
— Şi cine să-l facă? îndrăzni Merişor.
— Tovarăşa Luxită. Nu răspunde ea de rubrica pentru gospodine?
— Tovarăşa Luxită s-a învoit să plece mai devreme.
Dumneavoastră aţi spus că tovarăşele femei... dacă au treburi casnice...
Bineînţeles, tot el era de vină!
— Atunci Vasilescu, de la „reţeaua comercială".
— Pe Vasilescu l-aţi trimis la Predeal...
— Ce să facă la Predeal? Schi? îşi pierdu calmul Pătlagină.
— L-aţi trimis să scrie despre noul restaurant pentru turişti...
— Bine. Ia vezi cine mai e în redacţie!
Merişor aruncă o privire deznădăjduită la
ceasul din perete. La ora asta sperase să fie şi el plecat.
Făcu înconjurul birourilor şi reveni la şef:
— Mai e Grigoraş... Tocmai se pregătea să plece...
— Grigoraş?
— Da, de la cronica plastică.
— Să se ducă el! Imediat!
Merişor ridică din umeri. La urma urmei, el nu va face decât să transmită dispoziţia redac- torului-şef.
— Spune-i să ne scrie ceva colorat..., mai auzi el strigându-i-se o ultimă indicaţie.
Grigoraş nu era omul să-şi iasă din fire pentru atâta lucru. Era holtei, nu avea de pregătit nimic. încă nici măcar nu-şi propusese unde să petreacă revelionul. Zâmbi la ideea că poate pentru un material suplimentar cu caracter de urgenţă va primi o primă specială. Vizită expoziţia. Scrise cronică. Merişor o duse la cules cu aprobarea telefonică a redactorului-şef care trebuise să plece la primărie — unde avea loc o mică întâlnire amicală cu urări şi felecitări — şi în numărul special, chiar în spaţiul afectat artelor, apăru următoarea cronică plastică:
„În saloanele binecunoscutei fundaţii Gust şi culoare Hotel-restaurant Litoral, în cadrul secţiei Gospodina a avut loc vernisajul unei interesante expoziţii de gen care a atras un numeros public de specialişti şi amatori. În ansamblu, ceea ce impresionează plăcut ochiul este coloritul viu şi bogat. Într-o gamă cromatică bine armonizată, de la albul-smîntînă şi până la ne- grul-măslină, se realizează un contrapunct inspirat între galbenul-citron şi verdele-mărar, echilibrat de roşul-tomat. Pericolul de a ne lăsa copleşiţi de culoare este preîntâmpinat de ritmurile asincrone obţinute de rândurile de sarmale care se întretaie cu rândurile de mititei, nemaivorbind de diagonalele viguroase ale caltaboşilor şi patricienilor, de volutele elegante ale cârnaților de casă.
Abundenţa de elemente – legume, fructe sau felurite vietăţi –
combinate cu multă fantezie ne aduc în memorie ecouri îndepărtate din ciudatele compoziţii ale unui Archimboldo bine reprezentat în Histori- cheskunstmuseum de la Viena. În ce priveşte stilurile, ele variază de la primitivi şi naivi — în tăvile cu mămăliguţă cu brânză — până la formele rafinate ale poantilismului (Seurat, Sig- nac), din platourile cu icre, sau ale fovismului, în compoziţii cu potîmichi şi mistreţ. Cum e şi firesc, într-o expoziţie întâlnim şi unele note discordante.
Am reproşa astfel o tratare expresionistă a unor subiecte cu prea multă maioneză sau intensităţi ostentative de spanac.
De asemeni credem că formulele cubismului analitic sunt depăşite chiar dacă e vorba de diferite varietăţi de brânză
descompuse în planuri suprapuse, cu secţiuni în volume cilindrice sau sferice. în ce priveşte tematica, expoziţia este
dominată, din păcate, de naturi moarte. Natură statică cu peşte, natură statică cu fazan (singura inovaţie, ce-i drept originală, fiind natura statică cu purcel de lapte). Publicul a acordat o deosebită preţuire semipreparatelor, caracterul deschis al lucrărilor solicitând participarea directă a consumatorilor de artă. Merită o menţiune iniţiativa organizatorilor care pentru lucrările monumentale (torturi, platouri mari etc.) au prevăzut o modalitate de achiziţie cu plata în rate. Anatol Grigoraş“.
Articolul lui Grigoraş a marcat o dată în istoria cronicii de expoziţie.
Printr-o
alchimie
misterioasă
