Durerea e cheia posesiunii.
Deschise gura larg, ca un om flămând care se apropie de un hamburger, dar o închise la loc și sărută ușor fiecare deget. Dădu drumul piciorului și Anne își scoase și celălalt pantof.
— Mă întorc imediat, spuse ea, luând-o atent pe pietrișul cald și ascuțit spre ușa de la bucătărie.
Victor reflectă cu satisfacție că în societatea chineză antică, micul joc pe care îl jucase el cu piciorul lui Anne ar fi fost considerat aproape inadmisibil de familiar. Un picior nelegat reprezenta pentru chinezi un nivel de abandon pe care organele genitale nu l-ar fi putut atinge niciodată. Se simți stimulat de gândul că în alt moment și loc dorința lui ar fi fost extrem de intensă. Se gândi la versurile din Evreul din Malta, „Dar ai mai săvârșit/ Păcat trupesc, dar nu în țara asta/ Oricum, femei-aceea a murit”3. În trecut, Victor fusese un seducător utilitarist, care urmărea să sporească suma plăcerii generale, dar de când începuse relația cu Anne fusese neobișnuit de credincios.
3 Cristopher Marlowe, Teatru, traducere de Andrei Bantaș și Florentin Toma, București, Ed. Univers, 1988, p. 62.
VP - 64
Nefiind atrăgător din punct de vedere fizic, se bazase întotdeauna pe inteligență pentru a seduce femei. Pe măsură ce el devenea tot mai urât și mai celebru, la fel și instrumentul lui de seducție, discursul, și instrumentul satisfacerii ei, trupul, intrau într-un contrast din ce în ce mai lipsit de glorie.
Rutina noilor seducții scotea în evidență acest aspect al problemei dintre minte și trup mai aprig decât intimitatea, și el hotărâse că poate sosise timpul să se afle în aceeași țară cu o femeie vie. Provocarea era de a nu înlocui o absență mentală cu una fizică.
Anne ieși din casă cu două pahare cu suc de portocale. Îi dădu unul lui Victor.
— La ce te gândeai? întrebă ea.
— Dacă în alt trup ai fi aceeași persoană, minți Victor.
— Păi, pune-ți întrebarea, mi-ai mai ciuguli degetele de la picioare dacă
aș arăta ca un cherestegiu canadian?
— Dacă aș ști că înăuntru ești tu, spuse Victor loial.
— Înăuntrul ghetelor cu bombeu de oțel?
— Exact.
Își zâmbiră reciproc. Victor luă o gură de suc de portocale
— Dar, spune-mi, întrebă el, cum a fost expediția cu Eleanor?
— Pe drumul de întoarcere m-am trezit gândindu-mă că fiecare dintre cei care se întâlnesc la cină în seara asta probabil a spus ceva răutăcios despre toți ceilalți. Știu că tu o să crezi că asta e ceva foarte primitiv și american din partea mea, dar oare de ce oamenii își petrec seara cu cei pe care i-au insultat toată ziua?
— Ca să aibă și mâine ceva insultător de spus despre ei.
— A, bineînțeles, icni Anne. Mâine e o nouă zi. Atât de diferit, și totuși atât de similar.
Victor părea stânjenit.
— V-ați insultat în mașină sau doar ne-ați atacat pe David și pe mine?
— Niciuna, nici alta, dar la modul la care toți ceilalți au fost insultați, mi-am dat seama că vom intra în combinații din ce în ce mai mici, până când fiecare va termina cu toți ceilalți.
— Dar ăsta e farmecul: să fii răutăcios cu toți, în afara persoanei cu care ești, care apoi radiază din cauza privilegiului de a fi fost scutită.
— Dacă ăsta e farmecul, spuse Anne, de data asta n-a funcționat, pentru că am avut impresia că niciunul din noi n-a fost scutit.
— Vrei să-ți confirmi propria teorie și să spui ceva neplăcut despre unul din invitații la cină?
— Păi, dacă tot ai amintit, spuse Anne râzând, mi s-a părut că Nicholas Pratt e un tip extrem de dubios.
VP - 65
— Înțeleg ce vrei să spui, începu Victor să explice. Problema lui e că a vrut să intre în politică, dar a fost distrus de ceva care cu mai mult timp în urmă a fost perceput drept scandal sexual și care acum probabil că s-ar numi
„căsătorie deschisă”. Majoritatea oamenilor așteaptă până când ajung miniștri ca să-și distrugă cariera politică printr-un scandal sexual, dar Nicholas a reușit să facă asta în perioada în care încă încerca să
impresioneze Biroul Central candidând la niște alegeri parțiale pentru un loc laburist sigur.
— Precoce, nu-i așa? spuse Anne. Și ce anume a făcut ca să-și merite exilarea din paradis?
— A fost prins în pat cu două femei cu care nu era căsătorit, de femeia cu care era căsătorit, și care a decis să nu „rămână alături de el”.
— Pare că nu se putea altfel, spuse Anne, dar, cum spui, a fost un moment prost. Pe vremea aceea nu puteai să te duci la televiziune și să spui că „a fost o experiență cu adevărat eliberatoare”.
— S-ar putea să mai existe încă, spuse Victor cu o uimire prefăcută, unindu-și pedagogic vârfurile degetelor ca să formeze un arc cu mâinile, unele zone rurale izolate ale Angliei conservatoare în care nici măcar azi sexul în grup nu e practicat de toate matroanele din Comitetul de Selecție.
Anne se așeză pe genunchiul lui Victor.
— Victor, doi oameni constituie un grup?
— Doar parte a unui grup, mă tem.
— Vrei să spui, spuse Anne îngrozită, că noi am făcut sex în grup parțial?
