Mi se pare groaznic.
Anne se ridică din nou și ciufuli părul lui Victor.
— Cred, continuă Victor calm, că după ce ambițiile lui politice au fost distruse atât de repede, Nicholas a devenit indiferent la orice carieră și a revenit la consistenta lui moștenire.
— Tot nu reușește să ajungă pe lista mea de victime, spuse Anne. Să fii prins în pat cu două fete nu e același lucru cu camera dușurilor de la Auschwitz.
— Ai standarde înalte.
— Am și nu am, spuse Anne. Nicio durere nu e prea mică dacă o resimți, dar orice durere e prea mică dacă e prețuită. În orice caz, el nu suferă chiar atât de mult, avea cu el o fată drogată, care a stat prost dispusă pe bancheta din spate. Două ca ea nu e de ajuns, Nicholas va trebui să treacă la triplete.
— Cum o cheamă?
— Bridget nu-știu-cum. Unul din numele acelea englezești compuse care par suspecte.
VP - 66
Anne trecu rapid mai departe, hotărâtă să nu-l lase pe Victor să se piardă
în reflecții asupra locului în care Bridget s-ar fi putut „integra”.
— Cel mai bizar lucru de azi a fost vizita la Le Wild West.
— De ce Dumnezeu v-ați dus acolo?
— Din câte mi-am dat eu seama, ne-am dus pentru că Patrick vrea să
meargă acolo, dar Eleanor are prioritate.
— Poate că doar verifica dacă e un loc distractiv în care ar putea să-și ducă fiul.
— În Dodge City-ul imaturității trebuie să te miști rapid, spuse Anne, scoțând un pistol imaginar.
— Pari să fi intrat în spiritul acelui loc, remarcă Victor sec.
— Dacă voia să-și ducă fiul acolo, reluă Anne, Patrick ar fi putut să vină cu noi. Și dacă Eleanor voia să afle dacă e sau nu un „loc distractiv”, putea să-l întrebe pe el.
Victor nu dorea să se certe cu ea. Anne avea adesea opinii tranșante despre situația drepturilor omului care pe el nu îl interesau de fapt, în afara cazului în care ilustrau un principiu sau furnizau o anecdotă, și prefera să îi cedeze ei acest teren arid, cu oricare manifestare de indulgență pe care o necesita dispoziția lui.
— Nu a mai rămas nimeni de la cina din seara asta pe care să-l vorbim de rău, spuse el, în afară de David, și știm ce părere ai despre el.
— Asta îmi aduce aminte, trebuie să citesc cel puțin un capitol din Viețile celor doisprezece cezari, ca să i-o pot înapoia diseară.
— Citește capitolele despre Nero și Caligula, îi sugeră Victor, cu siguranță
sunt preferatele lui David. Unul ilustrează ce se întâmplă atunci când combini un talent artistic mediocru cu puterea absolută. Celălalt arată că e aproape inevitabil ca cei care au fost îngroziți să devină îngrozitori, dacă au această șansă.
— Dar nu e asta cheia unei educații excelente? Îți petreci adolescența promovând de la îngrozit la cel care îngrozește, fără femei în jurul tău care să-ți distragă atenția.
Victor decise să ignore această ultimă manifestare a exasperantei atitudini a lui Anne față de școlile private englezești.
— Ce e interesant la Caligula, continuă el răbdător, e că el a vrut să fie un împărat model și în primele câteva luni de domnie a fost lăudat pentru mărinimia lui. Dar nevoia compulsivă de a repeta ceea ce ai trăit e ca gravitația, e nevoie de un echipament special ca să te desprinzi de ea.
Pe Anne o amuză faptul că Victor făcea o astfel de generalizare fățiș
psihologică. Poate că pentru el oamenii care muriseră de suficient de mult timp reveneau la viață.
VP - 67
— Nero nu-mi place, pentru că l-a făcut pe Seneca să se sinucidă, continuă
Victor monoton. Sunt foarte conștient că între un elev și profesorul lui poate să apară ostilitatea, dar e mai bine ca ea să fie păstrată între anumite limite.
Victor chicoti.
— Nero nu s-a sinucis și el sau asta s-a întâmplat doar în filmul Nero?
— În ceea ce privește sinuciderea, Nero manifesta mai puțin entuziasm să
facă el asta decât pentru a-i împinge pe alții spre ea. S-a gândit multă vreme ce parte a trupului său „bubos și rău mirositor” să străpungă, tânguindu-se
„Un artist atât de mare, mort!”
— Parcă ai fost și tu acolo.
— Știi cum e cu cărțile pe care le citești în adolescență.
— Da, așa simt și eu față de Francis, catârul vorbitor, spuse Anne, ridicându-se de pe scaunul scârțâitor de răchită. Cred că ar fi mai bine să-mi recuperez „adolescența” înainte de cină. Se duse lângă Victor. Scrie-mi o propoziție înainte să plecăm, adăugă ea cu blândețe. Poți să faci asta, nu-i așa?
