îl scăpase. Păși cu atenție printre bucățile de sticlă împrăștiate pe treptele de dedesubt și ajunse la baza scărilor, dar nu știa ce să facă cu jumătatea de pahar din mână, așa că urcă înapoi trei trepte și decise să sară. Se aruncă
înainte cât de tare putu, dar la aterizare se împiedice și restul paharului îi zbură din mână, spărgându-se de perete. Patrick rămase pe podea, rășchirat și șocat
Când auzi țipetele lui Patrick, Yvette lăsă jos polonicul, își șterse iute mâinile pe șorț și se duse în grabă în hol.
— Ooh-la-la, spuse ea mustrător, tu vas te casser la figure un de ces jours.
VP - 71
Neajutorarea lui Patrick o îngrijora, dar când se apropie de el îl întrebă
mai blând:
— Où est-ce que ça te fait mal, pauvre petit?
Patrick resimțea șocul lipsei respirației și arătă spre pieptul care suportase greul căzăturii. Yvette îl ridice de jos, murmurând „Allez, c’est pas grave”, și îl sărută pe obraz. Patrick continuă să plângă, dar mai puțin disperat. O senzație complicată de transpirație, dinți de aur și usturoi se amesteca cu plăcerea de a fi ținui în brațe, dar când Yvette începu să-l frece pe spate Patrick se zvârcoli în brațele ei și se eliberă.
Eleanor se gândi, la biroul ei, „O, Doamne, a căzui la parter și s-a tăiat în paharul pe care i l-am dat. Iar e vina mea”. În timp ce reflecta la oroarea poziției ei, țipetele lui Patrick o străpungeau ca o suliță, țintuind-o de scaun.
Încă stăpânită de vinovăție și de frica represaliilor lui David, Eleanor își adună curajul să iasă pe palier. La baza scărilor o găsi pe Yvette lângă
Patrick.
— Rien de cassé, Madame, spuse Yvette. Il a eu peur en tombant, c’est tout.
— Merci, Yvette, spuse Eleanor.
Nu era bine să bei atât de mult cât bea Eleanor, se gândi Yvette, ducându-se să aducă fărașul și o perie.
Eleanor se așeză lângă Patrick, dar un ciob de sticlă îi intră în fund.
— Au! exclamă ea.
Se ridică să-și scuture partea din spate a rochiei.
— Mami s-a așezat pe o bucată de sticlă, îi spuse ea lui Patrick, care părea posomorât. Dar nu contează, povestește-mi despre căzătura ta groaznică.
— Am sărit de foarte sus.
— Cu un pahar în mână, dragul meu? Asta poate fi foarte periculos.
— A fost periculos, spuse Patrick cu furie.
— Ah, sunt convinsă că a fost, încuviință Eleanor, întinzând cu timiditate mâna ca să-i dea de pe frunte bretonul șaten-deschis. Știi ce-am putea face?
Eleanor era mândră că își amintise. Am putea să mergem mâine la parcul de distracții, la Le Wild Ouest, ți-ar plăcea? Am fost azi cu Anne ca să vedem dacă ți-ar plăcea și erau o grămadă de cowboy, indieni și carusele. Să
mergem mâine?
— Vreau să plec, spuse Patrick.
*
Îmbrăcat în camera lui de călugăr, David se duse în grabă alături și deschise la maximum robinetele băii, până când vâjâitul apei acoperi zgomotul dezagreabil pe care îl scotea fiul lui. Presără în apă săruri de baie dintr-o cochilie de porțelan și se gândi că era absolut inadmisibil că vara VP - 72
aceea nu aveau o bonă care să-l facă pe băiat să stea liniștit seara. Eleanor nu avea nici cea mai vagă idee cum să crească un copil.
După ce bona lui Patrick murise, prin casa din Londra se perindase o procesiune nebuloasă de fete străine. Sălbatice cărora le era dor de acasă și care plecau înlăcrimate după câteva luni, uneori însărcinate, dar niciodată
vorbind mai fluent engleza pe care veniseră s-o învețe. În cele din urmă, Patrick îi fusese încredințat adesea lui Carmen, menajera spaniolă ursuză
care nu putea să-i refuze lui David nimic. Locuia la subsol și venele ei varicoase protestau la fiecare treaptă a celor cinci etaje pe care le urca arareori până în camera copilului. Într-un fel, trebuia să fii recunoscător că
această țărancă sinistră avusese atât de puțină influență asupra lui Patrick.
Totuși, era foarte exasperant să-l găsești în fiecare noapte pe scări, evadat din spatele porții lui de lemn, așteptând-o pe Eleanor.
Atât de des se întorceau târziu de la Annabel’s4, încât Patrick întrebase o dată îngrijorat, „Cine e Annabel?” Toți cei din încăpere râseseră, și David își aminti că Bunny Warren spusese, cu acea naivă lipsă de tact pentru care aproape toată lumea îl adora, „E o fată foarte tânără și încântătoare la care părinții tăi țin extrem de mult”. Nicholas profitase de ocazie și spusese
„Prezupun che copilul rezimte gelozia față de frasi”.
Când David se întorcea noaptea târziu și îl găsea pe Patrick așezat pe trepte, îi ordona să se ducă în camera lui, dar după ce acesta se ducea la culcare, uneori auzea scârțâind podeaua de pe palier. Știa că Patrick se strecurase în camera mamei lui, ca să încerce să extragă puțină consolare de la spatele ei năuc, în timp ce ea zăcea ghemuită și inconștientă la marginea saltelei. David îi văzuse dimineața, ca niște refugiați într-o sală de așteptare scumpă.
David închise robinetele și descoperi că țipetele încetaseră. Țipetele care durau doar atâta timp cât era necesar pentru umplerea unei căzi nu puteau fi luate în serios. David testă apa cu piciorul. Era mult prea fierbinte, dar el își vârî piciorul mai adânc, până când apa îi acoperi gamba lipsită de păr și începu să-l opărească. Fiecare nerv îl îndemna să iasă din baia aburindă, dar David își adună resursele interioare de dispreț și rămase cu piciorul afundat în apă, ca să-și demonstreze autoritatea asupra durerii.
Încălecă pe marginea căzii, cu un picior care îl ardea, și cu celălalt rece, pe podeaua din lemn de plută. Nu fu nevoie de niciun efort pentru a readuce la viață furia pe care o simțise cu o oră în urmă, când o zărise pe Bridget îngenunchind sub copac. În mod evident, Nicholas îi povestise acelei curve proaste despre smochine.
4 Club de noapte exclusivist din Londra.
