VP - 73
Ah, oftă el, unde dispăruseră vremurile bune? Vremea în care soția lui, acum distrusă, era încă proaspătă și docilă, dornică să placă, și păscuse atât de calm printre smochinele descompuse.
David își trecu și celălalt picior peste marginea căzii și îl afundă în apă, în speranța că durerea suplimentară avea să-l stimuleze să se gândească la modalitatea potrivită prin care să se răzbune pe Nicholas în timpul cinei.
∵
— De ce naiba a trebuit să faci asta? se răstise Nicholas la Bridget de îndată ce auzise ușa camerei lui David închizându-se. Sunt sigur că David te-a văzut.
— A văzut ce?
— Pe tine în patru labe.
— N-a trebuit, spuse Bridget somnoroasă din pat. Am făcut-o doar pentru că tu țineai atât de mult să-mi spui povestea, că m-am gândit că ar putea să
te excite. E evident că prima oară te-a excitat.
— Nu fi absurdă, spuse Nicholas cu mâinile în șolduri, o personificare a dezaprobării. Iar în ceea ce privește remarcile tale exuberante… Nicholas începu să o imite afectat… „Ce viață perfectă duceți aici”, „Ce priveliște minunată”… Toate astea te-au făcut să pari încă și mai vulgară și proastă
decât ești.
Lui Bridget încă îi era greu să ia în serios grosolănia lui Nicholas.
— Dacă vrei să fii dezgustător, spuse ea, eu fug cu Barry.
— Plus asta, icni Nicholas, scoțându-și sacoul de mătase și lăsând să se vadă cercurile întunecate de transpirație de la subsuorile cămășii. Ce-a fost în mintea ta – dacă minte e cuvântul potrivit – când i-ai dat acelui mitocan numărul de telefon de aici?
— Când eu am zis că trebuie să ținem legătura, el mi-a cerut numărul casei unde stau.
— Ai fi putut să minți, știi? scânci Nicholas. Există lucruri precum lipsa de onestitate, adăugă plimbându-se dintr-o parte în alta și scuturând din cap.
Precum promisiunile încălcate.
Bridget coborî din pat și traversă încăperea.
— Du-te dracu’, spuse ea, trântind ușa de la baie și încuind-o.
Se așeză pe marginea căzii și își aminti că revista ei, Tatler, și, mai rău, articolele de cosmetică erau în încăperea alăturată.
— Deschide ușa, curvă proastă! spuse Nicholas învârtind clanța.
— Du-te dracu’, repetă Bridget.
Cel puțin, putea să-l împiedice pe Nicholas să folosească baia cât mai mult posibil, chiar dacă ea nu avea altceva cu care să se distreze decât o cadă cu spumă.
VP - 74
11.
În timpul în care nu putu să intre în baie, Nicholas despachetă și umplu cele mai la îndemână rafturi cu cămășile lui; în dulap, costumele lui ocupară
binișor mai mult de jumătate din spațiu. Biografia lui F.E. Smith, pe care o cărase deja cu el în cinci-șase case în vara aceea, fu plasată din nou pe măsuța din partea dreaptă a patului. Când i se permise în sfârșit să intre în baie, își distribui bunurile în jurul chiuvetei, în ordinea familiară, pămătuful din păr de bursuc într-o parte și apa de gură cu aromă de trandafiri în cealaltă.
Bridget refuză să despacheteze cum se cuvine. Pentru seara aceea scoase o rochie care părea fragilă, din catifea de mătase roșu-închis, o aruncă pe pat și își abandonă valiza în mijlocul camerei. Nicholas nu se putu abține să nu o dea cu piciorul la o parte, dar nu spuse nimic, conștient că dacă era din nou grosolan cu ea imediat, Bridget ar fi putut să-i facă probleme în timpul cinei.
Nicholas se îmbrăcă în tăcere cu un costum de mătase bleumarin și cu o cămașă gălbuie veche, cea mai convențională pe care o putuse găsi la Mr Fish, iar acum era gata să coboare la parter. Părul lui mirosea ușor a ceva creat pentru el de Trumper, iar obrajii a extract simplu de limetă, pe care el îl considera curat și bărbătesc.
Bridget stătea la măsuța de toaletă, aplicându-și foarte încet prea mult dermatograf negru.
— Trebuie să coborâm, altfel întârziem, zise Nicholas.
— Așa spui mereu și dup-aia nu e nimeni acolo.
— David e chiar mai punctual decât mine.
— Atunci, coboară fără mine.
— Aș prefera să mergem împreună, spuse Nicholas, cu dezgust amenințător.
Bridget continuă să se admire în oglinda prost luminată, în timp ce Nicholas stătea pe marginea patului și trăgea ușor de mâneci, pentru ca butonii lui regali să se vadă mai bine. Butonii din aur masiv, gravați cu inițialele E.R., ar fi putut să fie contemporani, dar de fapt fuseseră primiți cadou de bunicul lui libertin, Sir Nicholas Pratt în vremea aceea, curtean loial al lui Eduard al VII-lea. Nereușind să găsească alte modalități de a-și îmbunătăți aspectul, Nicholas se ridică în picioare și se plimbă prin jur. Intră
din nou în baie și se mai privi o dată în oglindă. Contururile moi ale bărbiei, acolo unde începea să se acumuleze grăsimea, ar fi avut fără îndoială de VP - 75
câștigat de pe urma unui nou bronz. Se mai tamponă cu puțin extract de limetă în spatele urechilor.
— Sunt gata, spuse Bridget.
Nicholas se apropie de măsuța de toaletă și își apăsă repede pe pomeți puful de pudrat al lui Bridget, trecându-l reticent peste șaua nasului. În timp ce ieșeau din cameră, Nicholas o privi critic pe Bridget, neputând să aprobe pe deplin rochia de catifea roșie pe care cândva o lăudase. Rochia aducea cu ea aura unui stand de haine vintage din Kensington Market, iar în prezența altor haine vintage își etala orbitor ieftinătatea. Roșul sublinia părul blond, iar catifeaua scotea în evidență albastrul sticlos al ochilor lui Bridget, dar designul rochiei, care părea să fi fost făcută pentru o vrăjitoare medievală, și mărturiile reparațiilor de amator de pe materialul uzat i se păreau lui Nicholas mai puțin amuzante decât i se păruseră prima oară când o văzuse pe Bridget în această rochie. Asta se întâmplase la o petrecere oarecum boemă din Chelsea, dată de un peruan ambițios. Nicholas și celelalte vârfuri sociale pe care gazda încerca să le escaladeze stăteau împreună într-un capăt al încăperii, insultându-l pe montaniardul care se agita îndatoritor în jurul lor. Când nu aveau altceva mai bun de făcut, îi îngăduiau să-i mituiască
