în acea aventură fiindcă încă mai era în stare să trăiască clipe sublime alături de María. În primele luni ale anului 1979, de pildă, a compus un poem numit Himno (Imn), al cărui titlu trimitea la whitmanianul Imn mării pe care îl scrisese tânăr fiind, în Majorca1039.
Dar, dacă acel poem tineresc fusese doar expresia năzuinţelor lui, acest poem scris la senectute era saturat de imagini ale bucuriilor extatice ale dragostei.
În dimineaţa asta
1037 „Elegia” a fost ulterior inclusă în La cifra, 1981. Vezi OC III, p. 307.
1038 „El go” a apărut prima dată în La Nación, 8 octombrie 1978, ulterior fiind inclusă în La cifra, 1981. Vezi OC III, p. 330.
1039 „Himno” a apărut prima dată în Clarín, 19 aprilie 1979, şi ulterior în La cifra, 1981. Vezi OC III, p. 305.
pluteşte-n aer nemaiîntâlnitul parfum
al trandafirilor din Paradis.
Pe malul Eufratului
Adam descoperă răcoarea apei.
O ploaie de aur cade din cer;
este iubirea lui Zeus.
Iar după enumerarea mai multor fapte, punctul culminant este atins în versurile următoare:
Whitman cântă în Manhattan.
Homer se naşte în şapte cetăţi.
O fecioară a izbutit să prindă
licornul alb.
Întreg trecutul se întoarce ca un val,
şi aceste lucruri vechi se-ntoarnă
fiindcă te-a sărutat o femeieclii.
Cu toate acestea, dezamăgirile pe care trebuia să le îndure la Buenos Aries păreau fără sfârşit. În aprilie, în aceeaşi lună în care a apărut Imn, a izbucnit o ceartă cruntă în sânul familiei din pricina unui cont comun pe care Borges îl avea cu sora lui la Banco de Galicia1040. În urma acestui conflict, relaţiile de familie nu vor mai fi niciodată ca înainte. Borges era furios pe familia lui Norah – chiar i-a cerut surorii lui să nu-l mai viziteze. Bioy Casares şi soţia lui au încercat să intervină, cum au făcut şi alţi prieteni, dar Borges nu a cedat. După o vreme însă va cădea la pace cu Norah, dar nu şi cu alţi membri ai familiei.
Din cauza acestor neînţelegeri cu rudele şi prietenii, cât şi a 1040 Pentru o versiune mai amănunţită a acestui episod vezi Vázquez, Borges: esplendor y derrota, pp. 303–304.
înstrăinării de o situaţie politică pe care nu o mai putea înţelege, numai dragostea Maríei mai însemna ceva pentru Borges. Pe 20 mai 1979, la doar câteva săptămâni după cearta legată de contul bancar, scriitorul a publicat un poem Inferno, V, 129 (Infernul, V, 129), în care se compara implicit, alături de María, cu cei doi îndrăgostiţi din Infernul lui Dante, Paolo şi Francesca, care sunt atât de absorbiţi unul de altul încât uită de tot ce se întâmplă în jurul lor1041. Versul 129 al lui Dante sună astfel: „singuri eram şi fără de păcat”1042cliii, dar în versiunea lui Borges îndrăgostiţii sunt fericiţi fiindcă au descoperit
„singura comoară; / s-au găsit unul pe altul”. Şi astfel „se privesc cu neîncrezătoare uimire”; „şi pe lume există numai ei doi”, căci ei sunt
„toţi îndrăgostiţii care s-au perindat/ de la Adam şi Eva/ când erau în grădina Raiului”cliv.
Borges încă mai vedea dragostea în termeni danteşti, ca salvare în condiţiile infernale în care era silit să trăiască. Dar, spre mijlocul anului 1979, avea motive să creadă că nu peste mult timp va trebui să dea piept cu cea mai grea încercare la care îl putea supune viaţa.
Avea dureri, insuportabile uneori, şi credea că era pe moarte. Umbra morţii părea să-l învăluie. Draga lui prietenă, Haydée Lange, se simţea rău de mai bine de un an, motiv pentru care obiceiul lor de a se întâlni în fiecare vineri a trebuit să fie întrerupt, deşi s-au străduit să menţină legătura vorbind la telefon1043. Haydée a murit pe 10 iulie, moartea ei rupând singura legătură rămasă cu zilele fericite ale tinereţii lui petrecute la vila de pe calle Tronador, căci sora lui 1041 „Inferno, V, 129” a apărut prima dată în La Prensa, 20 mai 1979, ulterior fiind inclus în La cifra, 1981, Vezi OC III, p. 321.
1042 The Divine Comedy, traducere de Geoffrey L. Bickersteth, Shakespeare Head Press/ Basil Blackwell: Oxford, 1972, p. 39
1043 Susana Lange, scrisoare din 3 octombrie 2000
Haydée, Norah, se stinsese în 1972, la fel ca şi fosta lui iubită, Concepción Guerrero.
Cât timp avea el să mai supravieţuiască? La două zile după
moartea lui Haydée Lange, Borges a publicat două poeme – El Desierto (Deşertul) şi Blake – în ziarul Clarín 1044 . Deşertul era un poem încifrat, care exprima teama că moartea i-ar putea smulge oricând trandafirul dragostei. Scriitorul îşi imagina că este torturat „pe tărâmul întunecat” al Infernului de amintirile trandafirului care i se oferise atât de târziu în viaţă. Dacă murea acum, nimic nu ar fi avut sens. Iar perspectiva morţii nu făcea decât să adâncească misterul dragostei pentru María. Ce semnificaţie avea dragostea? Care era temeiul ei, scopul ei, adevărata ei natură?
În loc să accepte trandafirul în toată nevinovăţia lui, Borges era tentat să considere în continuare dragostea drept cheia spre un adevăr absolut despre el însuşi şi despre lume. În acelaşi timp îşi dădea seama că această diabolică curiozitate metafizică era o ameninţare la adresa felului în care se bucura de dragoste. Aceasta era tema celui de-al doilea poem, Blake, o parafrază la Trandafirul bolnav al poetului englez, în care „viermele invizibil ce zboară
noaptea” ameninţă „culcuşul bucuriei purpurii” al dragostei. Borges a dat „viermelui invizibil” al lui Blake o conotaţie filosofică: era recunoscător pentru „darurile intime” cu care îl copleşise trandafirul dragostei, dar, chiar dacă îi fusese dat să cunoască însuşirile esenţiale ale trandafirului – culoarea, parfumul, greutatea, care era forma lui platonică? Tocmai această dorinţă de a ajunge la o înţelegere metafizică, finală, a misterului dragostei ameninţa să-i distrugă „culcuşul bucuriei purpurii”.
1044 „El desierto” şi „Blake”, Clarín, 12 iulie, 1979. Amândouă au fost incluse în La cifra, 1981. Vezi OC III, p. 323.
Senzaţia de inutilitate a vieţii era accentuată de faptul că scriitorul împlinea 80 de ani pe 24 august 1979. În anul acela, Borges a fost tratat cu toate onorurile în ţară şi peste hotare: a primit Ordinul Meritului din partea Republicii Federale a Germaniei, o distincţie din partea Republicii Islanda, o Medalie de Aur din partea Académie Française şi, în ziua aniversării, telegrame de felicitare de la preşedintele Argentinei şi şefii de stat ai câtorva republici latinoamericane. Dar, în ajunul zilei de naştere, Borges a publicat un poem în Clarín în care trecea în revistă mai multe lucruri modeste pe care le făcuse în viaţă, sfârşind cu remarca ironică: „Niciunul dintre aceste lucruri nu e neobişnuit şi totuşi toate laolaltă îmi/ conferă o faimă pe care n-o pot înţelege”1045clv.
La trei zile după aniversare, Borges a fost intervievat prin telefon de un jurnalist de la ziarul La Mañana din Montevideo. Întrebat de starea sănătăţii lui, scriitorul a răspuns că este „foarte proastă”: „Am dureri mari, dar nu am curajul să le suport”. Borges s-a referit la ceea ce considera a fi „moartea lui iminentă” şi „şi-a luat rămas-bun de la prietenii din Uruguay”1046. Examenele medicale îi descoperiseră o tumoare la prostată – la scurt timp se va interna în spital pentru o intervenţie chirurgicală. Pe 28 august, Borges şi-a făcut testamentul desemnând-o pe María Kodama unica moştenitoare a tuturor bunurilor sale, bani, proprietăţi, investiţii, drepturi de autor şi tot ceea ce mai avea el1047. Pe 3 septembrie, a făcut operaţia cu anestezie locală. Între timp reuşise să-şi stăpânească temerile, motiv pentru 1045 „La fama” a apărut prima dată în Clarín, 23 august 1979, ulterior fiind inclus în La cifra, 1981. Vezi OC III, p. 323.
1046 Interviul a apărut în La Mañana, 27 august 1979, sub titlul „El Ultimo Adiós de Borges” („Ultimul adio al lui Borges”), şi a fost menţionat în Crónica, 28 august 1979.
1047 Vezi Juan Gasparini, Borges: la posesión postuma, Foca: Madrid, 2000, p. 58.
care s-a întreţinut cu chirurgul şi colegii acestuia pe tema etimologiei cuvântului quirófano („sală de operaţii”)1048. Din fericire, Borges nu se afla în anticamera morţii: tumoarea era benignă; a mai rămas însă în spital câteva zile, având ocazia să se minuneze din nou de faima lui extraordinară când asistentele au descoperit un paparazzo ascuns într-unul din WC-uri, care spera să-l surprindă pe celebrul pacient într-o ipostază inedită1049.
