— E ciudat, zic eu, pentru că tocmai am salvat de unul singur continuumul spațiu-timp, civilizația, până și realitatea, iar ăsta e, chiar și-așa, cel mai bun lucru care mi s-a-ntâmplat azi.

— Am făcut testul azi-dimineață, zice ea. Sau ieri. Sau ce zi o fi fost când m-am trezit ultima dată la mine-n pat.

— Îmi pare rău că nu am fost acolo când ai aflat.

— Erai ocupat să salvezi, na, lumea.

— Până și realitatea.

— Nu ți-o lua-n cap. Nimeni în afară de cei din camera asta nici măcar nu știe că s-a-ntâmplat. De fapt, tot ce-ai făcut cu adevărat a fost să nu distrugi realitatea VP - 229

mai tare decât ai făcut-o ultima dată. Așa că hai s-o lăsăm mai moale cu salvatorul călător în timp.

— Știi, zic eu, într-o altă realitate sunt, cum să zic, războinicul ăsta apocaliptic superdur.

— Vrei să-l păstrăm? mă întreabă.

— Mai mult ca orice altceva, îi răspund.

— Și eu mă simt cam la fel, zice Penny.

— Penny, îmi pare rău.

— Și mie îmi pare rău. Și nu mă-ntreba de ce. Pentru că, crede-mă, am avut îndoieli majore cu privire la tine. Am avut niște gânduri negre, de căcat, răzbunătoare. Și e greu să le șterg pe toate și să mă prefac că nu au existat niciodată. Dar mi-ar plăcea să încerc.

— Și mie, zic eu.

— Nu-mi vine să cred că te cunosc de mai puțin de o lună, spune ea.

— Avem timp, zic eu.

Aproape am terminat povestea asta și nici măcar acum nu-s un scriitor destul de puternic ca să transmit cum se simte să mă sărut cu dragostea incontestabilă

a vieții mele după cincizeci de ani, așa că o să-ncerc să ți-o zic simplu – e grozav.

Dar e ceva ce Penny nu spune. Ce n-o să zică niciodată. Ce n-o să discutăm niciodată, nici măcar o dată. Nu știe exact când am conceput bebelușul. Eram morți unul după altul și nu ne interesa când și unde o făceam. Putea să fie una din două sau trei sau patru ocazii. Și putea să fie cu John. Genetic, e irelevant.

Psihologic, n-am nicio idee. Poate că nu contează. Poate că nici n-ar trebui s-o menționez. Poate e ceva minunat care a ieșit din ceva groaznic. Poate ăsta e un mod egoist de a o împacheta Poate că-s nesimțit și numai pentru că m-am gândit că momentul pasager, evaziv al concepției a ceva atât de capital și obișnuit ca începutul unei vieți de om ar putea avea orice influență asupra felului în care va fi copilul nostru. Poate ar trebui pur și simplu să tac dracului din gură și să mă

bucur. Poate o s-o fac.

135.

Așa începe viitorul.

Tata va analiza exhaustiv toate specificațiile tehnice ale Motorului Goettreider și va fi dat pe spate de ceea ce va găsi. Chiar dacă, na, i-am spus deja ce poate să

facă. Diferența dintre posibilele halucinații psihotice și suspecte ale fiului său și mașina propriu-zisă care emite zettajouli de energie curată va fi nesurprinzător VP - 230

de mare. Tata va considera că avem responsabilitatea de a-l arăta lumii cât de repede posibil, având în vedere că e una dintre marile descoperiri științifice ale istoriei omenirii.

Ca grup, însă, vom alege o abordare mai judicioasă.

Vom forma o companie. Eu, Penny, Greta, mama și tata vom împărți 50,1%, deci 10,02% fiecare, iar Lionel va avea 49,9%, procente care i se vor transfera Emmei în ziua în care va muri Jerome. Chiar dacă Lionel nu va dori nimic altceva mai mult decât să își afirme paternitatea, va respecta dorința Ursulei ca soțul ei să nu afle niciodată adevărul. Sau măcar să nu-l afle fără dubii.

Greta va susține că lumea în care Lionel, elegant, și-a transformat Motorul într-o tehnologie open-source, pentru ca toată lumea care avea mijloacele necesare să construiască unul, e de mult dispărută. Având în vedere controlul corporatist și corupția politică mai avansată și consolidată cu încă cinci decenii în civilizația globală, va trebui să ne ocupăm de lansarea acestei tehnologii epocale cu mult mai multă grijă decât o făcuse Lionel pe patul de moarte, în 1965.

Greta a citit mult de când compania ei i-a fost luată din cauza excesului de superioritate autoproclamată și lipsei de discernământ în afaceri, lucruri pe care a lucrat din greu să le schimbe. E absorbită mai ales de un filosof francez pe nume Paul Virilio, care scrie despre Accident – ideea conform căreia de fiecare dată

când aduci o nouă tehnologie în lume, aduci și accidentul acelei tehnologii, așa că ai o responsabilitate de a anticipa nu numai binele pe care îl poate face, ci și răul, nu doar gloria, dar și dezastrul.

Am menționat noțiunea asta înainte, dar în locul din care vin îi era atribuită

altcuiva. Mă încălzește gândul că poate nicio idee nu se pierde. Pur și simplu așteaptă undeva într-un vârtej pentru ca altcineva să se gândească la ea.

Depozitul lui Lionel e echipat pentru a produce Motoare în masă și începem să facem asta imediat. Toate componentele sunt la locul lor, dar, bineînțeles, nu ne dorim nicio greșeală catastrofală. Vor trebui să fie fără pată, din prima. Din fericire, Lionel a avut destul de mult timp la dispoziție ca să le perfecționeze.

Tata va folosi perioada de producție și testare pentru a scrie o carte, prima de la debutul atât de criticat, impregnat cu jocuri de cuvinte – pe care va fi încântat să afle că Lionel chiar l-a citit, iar ei vor petrece multe nopți prinși în mijlocul unor discuții de specialitate, impenetrabile, atât despre teoria științifică din spatele lui, cât și despre aplicațiile practice. Tata nu va părea niciodată, în nicio realitate, mai fericit ca în timpul acelor dezbateri. Cartea va fi despre Lionel, despre viața lui, despre munca lui, despre cum a luat naștere Motorul și ce înseamnă el pentru lume. Va omite câteva detalii personale cheie. Ne-ar plăcea să schimbăm lumea VP - 231

fără să rănim pe nimeni. Va fi printre cele mai bine vândute biografii publicate vreodată. Va avea câteva jocuri de cuvinte.

Obiectivul companiei va fi să facă tehnologia open-source, accesibilă oricui, pe gratis. Dar Greta ne va convinge că trebuie să fim prudenți, măcar la început. Sunt mult prea mulți oameni în lume care vor percepe ce facem noi ca pe o amenințare la adresa existenței lor. Așa că va trebui să-i scoatem din joc.

Greta va avea un plan. Ea crede că banii sunt arbitrari și au putere numai pentru că oamenii, ca o colectivitate, le dau putere, ca o halucinație în masă care a prins viață, un golem cu zerouri infinite. Vom accepta puterea asta arbitrară și o vom folosi – pentru a cumpăra orice companie care ne-ar putea amenința.

Pentru asta vom avea nevoie de câteva trilioane de dolari. Dar un Motor care produce energie nelimitată e în același timp un sistem care produce bani pe bandă rulantă.

Greta se va dovedi a fi un CEO nemilos și vizionar. În timp ce ne pregătim să

lansăm Motorul, ea va lucra la detaliile din strategia pe termen lung, scoțând pe piață o serie importantă de dispozitive cu care Lionel și-a îmbunătățit casa.

Mamei nu-i pasă de dispozitive sau drăcii sau de tehnologia de orice fel.

Interesul ei în toată afacerea va fi politic. Ea va avea un singur rezultat în minte –

să nu mai fie niciodată război. Nu va vedea Motorul ca pe o sursă de energie nelimitată sau bani nelimitați, ci ca o mașină a păcii nelimitate. Vrea ca fiecare persoană de pe planetă să fie liberă să simtă ce simte ea, cufundată într-un fotoliu într-o după-amiază însorită, citind un roman scris într-o altă eră – să nu aibă nicio grijă. Ea se va lupta să schimbe era asta, să o facă să pară un vis urât din care umanitatea s-a trezit în sfârșit.

Va deveni reprezentantul nostru politic principal. Ai putea să te gândești că o carieră în mediul academic ar pregăti-o pentru așa ceva, dar se pare că mediul academic e total sărit de pe fix și a reuși să faci ceva într-o universitate e atât de complicat și asinian și teatral încât mama va ajunge la concluzia că politica propriu-zisă e relaxantă în comparație cu asta.

Lionel nu va avea niciun interes să se implice mai departe. Îi va păsa de un singur lucru – să petreacă timpul care i-a mai rămas cu Emma Francoeur. Va trăi cu optsprezece luni mai mult decât Jerome și va muri cu Emma la capul patului.

Niciodată n-o voi întreba cum s-a simțit în toată situația asta. E foarte retrasă și, oricum, nu va fi treaba mea.

Lionel va trăi destul pentru a primi Premiul Nobel.

Penny și cu mine nu vom avea un rol prea important în nimic. Nu vom vrea unul. Penny va aduce pe lume copilul nostru și îl vom crește împreună. Ceea ce nu înseamnă că nu vom avea un plan. Cu partea noastră din resursele financiare VP - 232

nelimitate ale Motorului, vom cumpăra o clădire și o vom dărâma și o vom reconstrui. Și apoi vom cumpăra altă clădire și o vom dărâma și o vom reconstrui.