"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » "Zilele abandonului" de Elena Ferrante

Add to favorite "Zilele abandonului" de Elena Ferrante

abandonului Ferrante Zilele femeie asupra trădarea interioară trece pentru confruntă criză explorează despre colapsului forță suferinței autentică introspecție oferind psihic

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

A dat materialul la o parte, mi-a mângâiat sexul dezgolit cu degetele, m-a pătruns cu arătătorul, murmurând iarăși:

— Da, ești foarte frumoasă.

Frumoasă peste tot, pe afară și pe dinăuntru, fantezii masculine. Cine știe dacă Mario făcea așa, cu mine nu încetinise niciodată ritmul în felul acela.

Dar poate că și el acum, în noaptea lungă, în altă parte, desfăcea picioarele subțiri ale Carlei, își cobora privirea peste pizda acoperită pe jumătate de slip, zăbovea cu inima care-i bătea puternic asupra obscenității acelei poziții, o făcea și mai obscenă cu degetele. Sau de asemenea, cine știe, obscenă eram numai eu acum, eu abandonată în brațele acelui bărbat care mă atingea în locuri secrete, care-și umezea degetele în mine fără grabă, cu curiozitatea apatică a celui ce nu simte iubire. Carla, în schimb – asta credea Mario, acum eram sigură că asta credea –, era o tânără femeie îndrăgostită care se dăruiește amantului ei. Nimic nu era vulgar sau dezolant, niciun gest și niciun suspin, chiar și cuvintele cele mai grosolane erau neputincioase în fața sensului primar al acuplării lor. Eu puteam spune pizdă și pula și gaura curului, nu erau însemnate. Țintuiam, în schimb, și poceam, numai imaginea mea pe canapea, ceea ce reprezentam în momentul acela, răvășită, cu degetele groase ale lui Carrano care-mi stimulau miezul mocirlos al plăcerii.

Mi-a venit din nou să plâng, am strâns din dinți. Nu știam ce să fac, nu voiam să izbucnesc în lacrimi din nou, am reacționat mișcând din bazin, clătinând din cap, gemând, murmurând:

— Mă dorești, e adevărat că mă dorești, spune-mi…

Carrano a făcut semn că da, m-a întors pe o parte, mi-a tras chiloții în jos.

Trebuie să plec, m-am gândit. Deja am aflat ce voiam să aflu. Încă plac bărbaților. Mario a luat totul cu el, dar nu și pe mine, nu persoana mea, nu frumoasa mea mască atrăgătoare. Mă mușcă de fese, mă linge, e suficient.

— Curul nu, am spus, i-am îndepărtat degetele.

El a început iarăși să-mi atingă anusul, l-am îndepărtat încă o dată.

Ajunge. M-am retras, am întins o mână spre halatul lui.

— Hai să terminăm, am exclamat, ai un prezervativ?

Carrano a făcut semn că da, dar nu s-a mișcat. Și-a retras mâinile de pe corpul meu, mâhnit în mod neașteptat, și-a sprijinit capul de speteaza canapelei, a privit fix tavanul.

— Nu simt nimic, a murmurat.

VP - 63

— Ce nu simți?

— N-am erecție.

— Niciodată?

— Nu, acum.

— De când am început?

— Da.

Am simțit că iau foc de rușine. Mă sărutase, îmbrățișase, atinsese, dar pula nu i se sculase, nu știusem să-i fac sângele să clocotească, mă ațâțase fără ca el să se excite, imbecil nenorocit.

I-am desfăcut halatul, nu mai puteam pleca, între etajul al patrulea și al cincilea nu mai erau scări, dacă aș fi plecat, aș fi găsit abisul.

M-am uitat la sexul lui palid, mic, pierdut în desișul negru al părului, între testiculele grele.

— Nu-ți face griji, am spus, ești emoționat.

M-am ridicat în picioare, mi-am scos fusta pe care o aveam încă pe mine, am rămas goală, dar el nici măcar n-a băgat de seamă, a continuat să

privească tavanul.

— Acum te întinzi, i-am ordonat cu un calm prefăcut, te relaxezi.

L-am împins pe canapea, culcat pe spate, în poziția în care stătusem eu până atunci.

— Unde ai prezervativele?

A zâmbit melancolic.

— E inutil în momentul ăsta, a zis și totuși mi-a indicat un dulap cu un gest descurajat.

M-am dus la dulap, am deschis unul după altul sertarele, am găsit prezervativele.

— Dar îți plăceam… am reluat insistând.

Și-a lovit fruntea ușor cu dosul mâinii.

— Da, în minte.

Am râs furioasă și am spus:

— Peste tot trebuie să-ți plac.

M-am așezat pe toracele lui cu spatele la el. Am început să-i mângâi pântecele, coborând încet-încet spre dâra neagră a părului care se termina în desișul din jurul sexului. Carla îl futea pe soțul meu și eu nu reușeam să-l fut pe bărbatul ăsta singur, fără șanse, un muzician deprimat pentru care eram probabil vesela surpriză a celei de-a cincizeci și treia sa aniversare. Ea era stăpână pe pula lui Mario ca și cum i-ar fi aparținut, îl făcea să i-o bage în pizdă, în cur unde el nu mi-o băgase niciodată, iar eu, eu nu reușeam să

înfierbânt trupul acela îmbătrânit. I-am prins penisul, i-am tras prepuțul în jos ca să verific dacă avea vreo leziune, și i l-am luat în gură. În scurt timp VP - 64

Carrano a început să geamă, părând mai degrabă că rage. Carnea lui s-a umflat imediat spre cerul gurii, uite ce voia dobitocul, uite ce aștepta. Pula i se ivea în sfârșit puternică din vintre, o pulă cu care să mă posede până m-ar fi durut burta câteva zile, cum Mario nu mă posedase niciodată. Soțul meu nu știa cum să procedeze cu femeile adevărate: îndrăznea doar cu curviștinele de douăzeci de ani, lipsite de inteligență, de experiență, de cuvinte impudice.

Carrano acum era înnebunit, îmi spunea să aștept, așteaptă, așteaptă. Eu m-am dat în spate până când m-am lipit cu sexul de gura lui, i-am lăsat penisul și mi-am răsucit capul cu cea mai disprețuitoare privire pe care puteam s-o asum, „sărută-mi-o” am spus, și el m-a sărutat, literal, înfocat, am auzit plescăitul sărutului pe pizdă, bătrân neghiob, limbajul metaforic pe care-l foloseam cu Mario în mod evident nu era al lui, nu mă înțelegea, nu pricepea ce-i ordonam cu adevărat, cine știe dacă și Carla știa să descifreze sugestiile soțului meu, cine știe. Am smuls cu dinții ambalajul prezervativului, i l-am derulat pe pulă, hai, hai, i-am spus, îți plăcea gaura curului, dezvirginează-mă, cu soțul meu n-am făcut-o niciodată, vreau să-i povestesc amănunțit, bagă-mi-o în cur.

Muzicianul a ieșit cu greu de sub mine, eu am rămas în patru labe.

Râdeam în sinea mea și nu reușeam să mă abțin gândindu-mă la fața lui Mario când i-aș fi spus. M-am oprit din râs numai când l-am simțit pe Carrano intrând cu putere în mine. Brusc mi-a fost frică, mi-am ținut respirația. Poziție de animal, lichide animalice și ceva perfid, complet uman.

M-am răsucit să mă uit la el, poate să-l implor să nu mă asculte, să renunțe.

Privirile ni s-au întâlnit. Nu știu ce a văzut el, eu am văzut un bărbat care nu mai era tânăr, cu halatul alb desfăcut, cu chipul lucios de transpirație, cu buzele țuguiate de concentrare. I-am murmurat ceva, nu știu ce. El a deschis puțin buzele, apoi a căscat gura larg, a închis ochii. Pe urmă s-a lăsat moale în spatele meu. M-am sprijinit pe o parte. Am văzut pata alburie a spermei care se mărea pe prezervativ.

— Nu-i nimic, am spus cu o explozie seacă de râs în gâtlej, smulgându-i cauciucul de pe penisul deja flasc și aruncându-l pe podeaua pe care s-a scurs dâra vâscoasă și gălbuie. Ai ratat ținta.

M-am îmbrăcat, m-am dus spre ușă, el m-a urmat strângându-și halatul.

Eram dezgustată de mine.

— E vina mea, scuze, am murmurat înainte să plec.

Are sens