Dinks, Haupt şi Nack îşi manifestau diferit surpriza determinată de intervenţia Alanei. Atunci mi-am amintit brusc de o discuţie mai veche purtată de Alana, referitor la ora emisiilor exterioare. Era chiar înainte de a fi fost răpiţi.

Ea afirmase că ora emisiilor era 20,30, iar eu o contrazisesem, aducând ca argument faptul că Hector murise la 16,30. De atunci, pierdusem din vedere constatarea asta. Alana, nu. Ăsta era motivul pentru care mă oprise să părăsesc sala de mese la 12,15, cerând să

bem ceva.

Dinks, care nu ştia de discuţia mea cu Alana, se uita Ia ea ca la o arătare, Haupt rămăsese cu gura deschisă, iar Nack îşi freca nervos o ureche, uitîndu-se când la Dinks, când la Haupt.

— Nu vă uitaţi aşa la mine! a continuat Alana. Nu sunt un fenomen. La concluzia asta am ajuns împreună cu Poe pe Pământ. Aici numai am verificat-o. De când ne-aţi lăsat

în libertate, emisia a avut loc zilnic la aceeaşi oră. Nu ştiu nimic despre ea în zilele cât am fost prizonieri.

— Atunci ni s-a dereglat generatorul hipnotic de...

Nack îşi dăduse drumul la gură fără să-şi dea seama că

noi nu ştim nimic despre existenţa unui astfel de generator. Ghiontul lui Haupt l-a adus la realitate. Alana a trecut abil peste informaţia lui Nack.

— Păcat că n-aţi înregistrat orele dereglărilor!

— N-am avut cum. Ca un făcut, Panzer leşina mereu când se producea dereglarea. Am controlat leşinurile lui cu desincronizările şi Nack a tot meşterit la instalaţie fără să

găsească vreo defecţiune. Şi eu mi-am verificat toate sistemele de apărare bazate pe emisiuni de câmp.

Haupt colabora cu noi. Însemna că era îngrijorat de emisiunile astea misterioase, lungi de un minut.

— Şi singura explicaţie rămasă, după ce aţi eliminat toate cauzele, am fost eu?

— Nu te mira, Poe, a intervenit Dinks. Dereglările au început o dată cu venirea ta pe navă.

— „Venirea“ e un fel de a zice, l-am corectat eu.

— Bine, „aducerea“ ta pe navă. Cât timp ai fost imobilizat în cabină, nu te-am crezut răspunzător de fenomen. Apoi însă...

— ... a murit Panzer.

— Exact. Moartea Iui a întrerupt supravegherea dereglării amintite de Nack, pe care ne hotărâserăm să o analizăm ştiinţific şi de aceea am pus-o sub controlul calculatorului central. După ce a murit Panzer şi Nack a stat leşinat două zile, Haupt a controlat înregistrările şi a sesizat coincidenţa dereglărilor cu decesul colegului nostru. Apoi, ieri la prânz, fenomenul s-a repetat. Azi iar.

— Pe Pământ emisiunea deregla televizoarele, dar numai local, le-am comunicat eu.

— Pe Pământ, când a murit Hector, emisiunea a avut loc.

— Dacă Dinks îşi aminteşte, i-am solicitat lui Stan nişte investigaţii ale neuronilor. Cred că există o corelaţie între micile lor dilatări şi emisiile astea care vă îngrijorează atât.

Dinks a dat din cap afirmativ, dar rămăsese gânditor.

Haupt a crezut că-i momentul să intervină.

— La viteza noastră de deplasare pare exclus să emiţi la aceeaşi oră din afară. Timpul navei se modifică simţitor faţă de cel exterior.

— Şi atunci? am întrebat eu.

— Atunci rămân la părerea că se emite de pe navă.

— Prostii!

Cuvântul acesta i-a dat parcă foc lui Nack.

— De când v-am adus pe navă avem numai necazuri. Şi cred că o să ne mai faceţi, doar n-o să vă opriţi aici. Dacă

ar fi după mine, v-aş debarca pe primul asteroid întâlnit în drum...

Nack n-a mai terminat fraza, fiindcă Dinks i-a smuls de pe piept o plăcuţă albastră. O văzusem pe costumul lor, dar nu-i dădusem nicio importanţă. Părea să facă parte din decor, o pată de culoare pe fondul argintiu al combinezoanelor. Nack însă amuţise şi devenise brusc indiferent la tot ce-l înconjura. Arăta ca ceilalţi patru membri ai echipajului pe care discuţia noastră nu-i interesa nici cât negru sub unghie. Deci aveau un emiţător împotriva hipnotismului subliminal.

— Bună treabă! am remarcat eu, hotărât să deschid discuţia despre anularea iniţiativei.

— Bună, dar nu te priveşte! Dacă vrei să ai linişte şi condiţii de trai egale cu noi, să nu te atingi de generatorul subliminal. Nici eu n-o să încerc să aflu de ce asupra ta şi a fetei nu are nicio influenţă. Dacă respecţi convenţia asta, o s-o duci bine. Dacă nu...

— Ce facem cu emisia, şefule?

Haupt l-a întrerupt ca să nu mai dea la iveală şi alte intenţii ameninţătoare. Deci existau şi alte variante, mai rele, pentru mine şi Alana, pe care nu le aflasem şi n-aveam să le cunoaştem decât numai atunci când

ecranul superdens avea să funcţioneze. I-am promis lui Dinks în gând, că voi reţine acest aspect şi că nu mă voi lăsa stors ca o lămâie, pentru a fi apoi aruncat la gunoi.

Dinks, care habar n-avea ce-mi umbla mie prin cap, nu ştia ce să-i răspundă lui Haupt.

— Pot să vă dau o sugestie? a întrebat Alana.

— Poftim, domnişoară! a spus Dinks mai amabil decât îl puteai crede.

— În afara decesului regretabil al lui Panzer, emisiunea are un singur efect negativ. Dereglează generatorul hipnotic subliminal timp de un minut sau ceva mai mult.

N-am observat că asta ar deranja disciplina de pe navă. Ca urmare, cred că cel mai înţelept lucru este să nu se facă

nimic. Dacă nu reacţionăm, cei ce emit nu au nicio garanţie că recepţia semnalului a avut loc. Dacă luăm măsuri, nu facem decât să confirmăm poziţia navei şi, hai să zicem, prezenţa noastră pe ea. Asta fiindcă tot aţi spus că emisiunea a apărut o dată cu noi.

Ceva mai de bun simţ nu se putea formula. În plus, intervenţia Alanei punea un semn de întrebare asupra acuzaţiei că am fi implicaţi sau chiar răspunzători de emisiunea misterioasă.

Trebuia să discut serios cu Alana. Amândoi văzuserăm cu ochii noştri cum murise Panzer, amândoi ştiam că

emisiunea aceea uluitor de precisă era câteodată mortală

şi, cu toate astea, nu încercaserăm să găsim nicio explicaţie. M-am hotărât să mă folosesc de Dinks şi ai lui pentru a găsi un suport de investigare:

— Subscriu, am început eu, celor spuse de Alana, însă

vreau să propun un amendament. Cred că, dacă analizăm provenienţa undelor emise, caracterul lor, direcţia de propagare şi le facem o analiză complexă pe calculator, nu ne dăm de gol, dar putem, eventual, să anihilăm caracterul lor mortaL

Dinsks a pus la locul ei plăcuţa albastră pe combinezonul lui Nack şi l-a întrebat: