— Ce zici? Putem face investigaţia propusă de Poe?

Deşi păruse indiferent la cele ce se întâmplau în jurul lui, toată perioada când plăcuţa îi lipsise, prin răspunsul lui, Nack m-a convins că înregistrase totul cu mare atenţie:

— Putem, însă trebuie să montăm afară o antenă

variabilă. Mă ocup după-masă de asta.

— Te-ai calmat? l-am întrebat, zâmbindu-i.

— E în ordine, Poe! Cred că numai amnezia vindecată

în galop de Stan mi-a făcut festă.

— Lasă, Nack! am continuat. Nu mă simpatizai nici înainte de amnezie, dar îţi propun să ne suportăm reciproc.

— De acord!

Fără să pun mare preţ pe spusele lui, m-am adresat din nou lui Haupt:

— Mâine dimineaţă încep. Te rog să ai grijă să am tot ce-mi trebuie. M-am hotărât.

Alana înţelesese că prin cele spuse de mine doream să

închei întrevederea, aşa că s-a ridicat de la masă, mi-a întins mâna şi mi-a spus:

— Hai să mergem, mi-e somn!

— Domnişoară, pentru sfatul înţelept pe care ni l-aţi dat, vă acord dreptul să cotrobăiţi nestingherită prin biblioteca navei.

— Mulţumesc, Dinks. dar nu ştiam că am nevoie de aprobare pentru asta.

— Pe nava mea. orice iniţiativă are nevoie de aprobare.

Să ţineţi minte asta. Chiar dacă prin nu ştiu ce mijloace sunteţi imuni la hipnoza subliminală, anihilarea motorie este totuşi o armă de care nu sunteţi scutiţi.

Dinks era nemulţumit de ceva şi-şi scosese colţii. Cred că nu-i convenise faptul că aflasem care era rolul plăcuţelor albastre. Se lăsase pradă nervilor şi nu-şi dăduse seama că gestul lui ne pusese la îndemână o armă

împotriva lor.

În cabină, Alana s-a băgat sub duş, iar eu mi-am luat nişte foi de hârtie şi am început să reconstitui schema

unui generator pentru ecrane superdense. Trebuia să

concentrez radiaţia X, existentă în spaţiul cosmic, astfel încât, local, câmpul gravitaţional să fie atenuat. Problema era simplă doar în vorbe. Iar eu aveam de gând să o fac şi mai complicată, realizând un emiţător pe frecvenţa Centrului de Supraveghere Astronautică. Trebuia să fiu atent, deoarece Haupt şi Nack se pricepeau probabil la generatoare de semnal, din moment ce lucrau şi ei cu aşa ceva pe navă. În spatele ecranului superden; orice undă

radio se reflecta total, neputîndu-l străbate. Trebuia să

stabilesc configuraţia ecranului astfel încât un emiţător lăsat pe Nicrom, în momentul aterizării modulului, să

emită semnale cu indicativul Centrului. Am calculat, dura trei secunde. Încercând să determin şi puterea emiţătorului, m-am lovit de greutăţi. Nu ştiam exact poziţia staţiei de supraveghere şi nici zona în care urma să

ne oprim cu nava. Dacă ne situam diametral opus faţă de staţie, aveam nevoie de relee intermediare. Era absurd.

Varianta era însă posibilă şi probabilă deoarece Dinks şi ai lui nu doreau să fie văzuţi de pe staţie. Însemna că-şi modificaseră traseul şi se apropiau de ţintă în unchiul mort al supravegherii cosmice, păstrând mereu planeta între navă şi staţie. M-am oprit. Trebuia să verific în zilele ce urmau traiectoria exactă, ca să nu fac o greşeală şi să-mi risc pielea de pomană.

Alana tocmai ieşea din baie când mă hotărâsem să mai amân decizia privind emiţătorul.

— Facem un antrenament? a întrebat ea arătându-mi acceleratorul cu bărbia.

— Te aşteptam, i-am răspuns, făcându-i cu ochiul.

Ne-am instalat în vorbitorul nostru mişcător, aşteptând să atingem acceleraţia maximă.

— Ce zici de emisiunile astea curioase? am început eu discuţia, în baza faptului că investigaţiile le conduceam eu.

— Mă gândesc la ele de pe Pământ.

— Vin din cosmos sau sunt locale?

— Cum să fie locale?! Dacă era aşa, cei de la Centru depistau imediat postul de emisie.

Alana mă depăşea clar la capitolul logică. Dacă

continuăm aşa, îmi subminam singur poziţia de ,,şef'“. Am schimbat stilul:

— De ce m-ai chemat la antrenament?

— Ca să-ţi fac o propunere.

— Spune!

Alana a tăcut preţ de o clipă. Se concentra.

— Cunosc foarte bine plăcuţele albastre de pe combinezonul echipajului. Pe Sirius tratam cu ajutorul lor nevrozele. Cred că Dinks nu are un generator subliminal prea evoluat.

— Şi ce-i cu asta? Doar nu crezi c-o să ne lase să

punem mâna pe ele şi să-i anihilăm cu propria lor armă.

— Nu asta vreau să spun. Există o metodă de a anula protecţia exercitată de aceste plăcuţe.

Asta nu ştiam. Ar fi nemaipomenit dacă am putea să...

— Metoda, m-a întrerupt Alana, presupune însă

accesul la generator. Dacă tot vei colabora cu ei şi îţi vor da calculatorul pe mâna, încearcă să găseşti codul de acces la generator. După aceea vom mai vorbi.

Cabina a început să-şi încetinească mişcarea. Trebuia, era mai prudent, să tăcem. Am ieşit din cabină şi ne-am aşezat fiecare pe patul lui. Seara am luat masa în cameră