Suntem aproape de ţintă.

— Vrei să zici că tunul ăsta e un fel de coş magnetic? a întrebat Hermann, mai mult ca să se asigure că se poate bucura în voie, decât ca să-şi elucideze nişte nedumeriri teoretice.

— Exact, „H“ dragă! Mai plastic nu s-ar fi exprimat nici cel mai mare fizician din Galaxie. O mică reorientare a câmpului către un accelerator, şi un şuvoi de antiparticule o porneşte, trăzneşte în ţintă şi o spulberă, o anihilează, cum spun fizicienii. Eu ştiu cum să fac treaba asta, m-a învăţat Fulton.

Dang a început să ţopăie prin cabină, cuprins de o euforie care-l făcea să semene mai mult cu un dezaxat decât cu un om în pragul descoperirii ţintei mult visate.

Hermann, însă, în loc să se bucure, se încruntase şi mai mult.

— Ia termină cu zbenguiala! Nu vezi că nu putem ajunge la ţintă? Cum crezi că punem mâna pe el, dacă

ecranul lui Poe se strică în contact cu coşul tău plin cu antimaterie? Te pomeneşti că ecranul ăsta blestemat crapă

puţin coşul şi ne anihilăm noi, înainte de a avea timp să

mai ţopăim de bucurie!

Hermann mormăise ultimele cuvinte în barbă, suficient de tare însă ca să sperie pe toată lumea. Avea dreptate!

Din nou instinctul lui de conservare funcţiona impecabil şi-i determina mintea să lucreze rapid.

Am verificat cu repeziciune starea ecranului. Totul era în ordine, în afară de o zonă situată cam la 33,8 grade faţă

de direcţia noastră de înaintare, către dreapta, unde ecranul, câmpul său magnetic, se bombase. Mi-am dat seama că ăsta era locul unde trebuia căutat irtronul, dar nu doream să-l servesc pe tavă pe Hermann.

— Ne întoarcem! a decis acesta. Haupt, notează cu mare exactitate poziţia!

— Am notat-o, a minţit acesta, ascunzând în mod făţiş

faptul că modulul de salvare putea ajunge oricând în locul unde ne aflam într-un timp mult mai scurt decât o făcusem cu comandă manuală. Memorarea poziţiei în spaţiu era floare la ureche pentru calculatorul său de bord.

Am ajuns la navă, am cuplat modulul de salvare şi ne-am dus în camera de comandă. Toţi, în afară de Alana, care ne rugase să o scuzăm fiindcă se simţea rău şi dorea să se odihnească, şi de Haupt, care trebuia să dezactiveze modulul. Înainte de a pleca, Alana mi-a transmis telepatic:

— Poe, fii atent! Generatorul de unde subliminale funcţionează, dar nu pot lua legătura cu cei trei. Ceva s-a petrecut pe navă în lipsa noastră.

M-am uitat la cei din cabina de comandă. Nack şi Dinks erau impasibili. Aşteptau să le comunicăm rezultatele expediţiei. M-am uitat la contoarele Geiger. Nu indicau o depăşire a limitei biologice a radiaţiilor, deci învelişul navei era intact, cu tot drumul lung şi plin de peripeţii pe care-1 străbătuse. Ceva ca o ameninţare plutea în aer. Şi sentimentul acesta îmi era accentuat de faptul că Haupt nu-i comunicase lui Hermann faptul elementar că modulul de salvare îşi memora automat poziţia în spaţiu faţă de nava-mamă.

— Cum stăm, şefule? a întrebat Dinks cu vocea lui catifelată.

— Prost, fiule! a răspuns Dang în locul lui Hermann.

— De când răspunzi la apelativul de şef, stimabile Dang?

— Din momentul acesta, ,,H“ dragă! Te anunţ oficial că

am preluat comanda. Nu mai am nevoie de tine! Eu voi fi împăratul Galaxiei!

— Glumeşti?! Vezi că nu ţi-ai găsit momentul potrivit!

— Gata, Dinks! s-a întors Dang către fiul său.

Am simţit că nu mă mai pot mişca. Exact senzaţia din momentul în care deschisesem ochii pe nava asta blestemată. Anihilarea motorie funcţiona deci împotriva mea şi a lui Hermann, care înţepenise şi el. Cu un rânjet diabolic, Dang ordonă:

— Ia-i caieţelul ăla, Nack! Nu ne este necesar, fiindcă

ştim unde se afla irtronul. Dar mă simt mai bine dacă-l ştiu deposedat de marele secret, pe care-1 păzea şi noaptea şi pentru care l-a omorât pe cel mai bun prieten de pe Nicrom, pe Fulton!

Am rămas cu gura căscată. Deci Fulton nu mărturisise de bună voie, înaintea morţii, secretul tunului cu antimaterie, ci-l cedase în schimbul morţii. Dezavantajos schimb!

Nack s-a îndreptat către Hermann şi a început să-l scotocească prin buzunare. Atunci s-a produs explozia.

Hermann a irumpt ca un karatist cu patru dani şi, în câteva secunde, în cabină numai noi doi mai rămăsesem în picioare. Ceilalţi se aflau pe jos şi, după cum sângerau de tare, nu erau semne că ar mai fi trăit.

— Ce te holbezi aşa, Poe? Mai bine ai chema echipajul, să facă curăţenie.

N-am putut răspunde fiindcă eram blocat total.

— Ce faci? Nu ţi-a fost suficientă lecţia pe care le-am dat-o ăstora?

Cum să-i spun că nu mă pot mişca, înainte de a mă

lovi? Din fericire m-a salvat Haupt:

— Hei! Cabina de comandă! s-a auzit în difuzoare. Nu vă jucaţi cu anihilarea motorie, ştiţi că nu am la mine contrafazorul!

Bine că, la distanţa la care se afla, anihilarea motorie nu putea să-i blocheze şi vorbirea.

Hermann a privit surprins tabloul de comandă.

Beculeţele roşii ale generatorului de anihilare clipeau jucăuş.

— Contrafazorul lui Haupt e la mine, a râs cu un gâlgâit mulţumit. L-am văzut când l-a luat, deşi n-avea nevoie de el pe drum, şi i l-am furat. Mi-a prins bine, nu?

Râzând în continuare, a păşit peste Dinks şi a oprit generatorul de anihilare. Apoi a spus în microfon:

— Haupt dragă, aici Hermann. Pe cine critici că se joacă cu anihilarea motorie?

— Nu ştiu pe cine. Ce v-a venit? N-avem destule pe cap, ne mai facem şi între noi greutăţi?

După cum vorbea, Haupt era în afara complotului pus la cale de Dang împotriva lui Hermann.

— Adu-i pe Fania, Cris şi Petros, când vii încoace! Şi grăbeşte-te, e urgent!

— Bine. Termin imediat şi vin.

Între timp am început să mă mişc şi eu în voie. Cât a vorbit Hermann cu Haupt, i-am cercetat pe cei trei complotişti întinşi pe jos. Nack avea coastele băgate în plămâni, Dinks ţeasta crăpată, iar Dang – fractură de baza craniului. Fiecare fusese lovit cu altceva. Nack – cu cotul, Dinks cu muchia palmei, Dang – cu piciorul. Toţi erau morţi. O execuţie mai rapidă nu văzusem nici la instructorul nostru de karate. Dacă Hermann se antrenase pe Nicrom, în condiţii de supragravitaţie, pe 1032-F.C.

mişcările lui erau nestânjenite şi năpraznice. Ce noroc avea criminalul ăsta! Îl salvase de la moarte sau de la captivitate un amănunt. Furase contrafazorul lui Haupt din obişnuinţă, sau din instinct?