Am plecat. Camera în care construisem generatorul pentru ecrane superdense se afla la nivelul doi. Când am ajuns, în încăpere se afla Petros. Nu a dat semne că mă
recunoştea sau că mă aştepta. Stătea indiferent pe un scaun.
— La treabă, băiete! i-am spus eu. Eram stăpânit de senzaţia nelămurită că mă supraveghează cineva. Poate din cauza discuţiei anterioare despre Haupt şi suspiciunile lui.
Petros s-a ridicat în picioare aşteptând ordine. Acţiona exact ca un robot.
— Adu-mi astea de la magazie! Sau din altă parte.
Descurcă-te!
Petros a plecat, fără să comenteze ceva. Eu am început să verific generatorul de ecran magnetic superdens.
Funcţionase impecabil şi eram mândru de el. În timp ce măsurăm parametrii de intrare şi de ieşire ai circuitelor, mă gândeam cum să procedez. Convenisem cu Alana că
este necesar să manevrez numai eu generatorul. Cum Hermann găsise o metodă de a mă face inutil, trebuia să-i pregătesc o surpriză.
M-am întors brusc. Mi se păruse că cineva stătea în spatele meu şi mă supraveghea. Nu era nimeni, bineînţeles. Nervii. Începusem să fiu prea sensibil.
Petros a apărut după un timp. Adusese cu el o parte din circuitele de comandă.
— Circuitele de forţă le-am distribuit de-a lungul pereţilor navei conform schemei.
— Conexiunile?
— N-am avut ordin.
Ştiam asta, dar doream să vorbesc cu cineva, să scap de senzaţia neplăcută, de obsesia că cineva îmi urmăreşte mişcările.
— Hai să-ţi arăt cum se leagă, l-am invitat pe Petros.
Pe un plan al navei i-am arătat în amănunt conexiunile la surse ale circuitelor de forţă. Nu era mare filozofie.
— Aici nu înţeleg.
Petros mi-a luat pixul din mână şi, în loc să-mi arate locul de pe schema de conexiuni, pe care nu-l pricepea, a scris pe plan: „suntem supravegheaţi...“, după care a şters totul cu repeziciune. Am rămas perplex, dar mi-am impus, cu un uriaş efort de voinţă, să păstrez aparenţele.
— Păi, aici e simplu, i-am răspuns. Dar decât să mai mâzgălim hârtia asta, hai s-o facem pe viu.
Ne-am îndreptat către primul circuit de forţă. Pe drum, rumegam surpriza primei comunicări cu hipnotizaţii. M-am uitat la bluzonul lui Petros, aşteptându-mă să văd plăcuţa albastră a celor ce scapă cu ajutorul ei de generatorul subliminal. Ştiam, înainte de a întoarce capul, că gestul meu era inutil, dar trebuia să exclud orice variantă care să mă îndepărteze de la adevăr.
Comunicarea cu hipnotizaţii era o mare victorie. Nu mai eram singuri. Alana? Să aibă ea vreo legătură cu ieşirea de sub hipnoză a celor patru? Ba nu, trei. Cine oare pierise dintre ei?
Am ajuns la circuite. Erau bobine supraconductoare cu efect pelicular. Le-am examinat sumar. Ca realizare, erau cele mai perfecţionate. De unde avea „Marea Idee“ acces la asemenea „marfă“?
— Adu un set de conexiuni cu laser.
Petros s-a conformat. Îl admiram pentru felul cum reuşea să-şi păstreze mimica de hipnotizat. Trebuia să
comunicăm. Am luat un osciloscop cu retardare, i-am racordat o tastatură şi am clapat o schemă de conexiuni cu laser. Când Petros s-a întors, l-am chemat şi i-am arătat schema. în timp ce cu o mână mă făceam că i-o explic, cu cealaltă am scris în josul ecranului:
„Generatorul subliminal merge?“
Textul apărea, rămânea o clipă pe ecran şi dispărea.
Suficient timp pentru ca Petros să poată citi.
— Da.
Răspunsul acesta scurt mi-a întărit convingerea că era necesar să pun în aşa fel întrebările încât Petros să-mi poată răspunde monosilabic. Altfel deveneam suspecţi. Nu trebuia să ne amăgim cu gândul că acolo, pe structura navei, nu eram supravegheaţi sau ascultaţi.
Deci generatorul subliminal funcţiona, dar nu mai avea influenţă hipnotică asupra lui Petros. Bine! Mai departe:
„A murit Surbarcan?“
— Da, da, am înţeles, a răspuns Petros, după care s-a repezit să meşterească ceva la una din conexiuni. Deci bănuia nu numai că suntem ascultaţi, ci şi vizionaţi.
Am modificat ceva la schema de conexiuni, numai ca să
se vadă că lucrez şi nu că-l aştept în mod vădit pe Petros.
După un timp, ne-am ridicat fiecare de la locul lui şi ne-am întâlnit iar în faţa osciloscopului pe care am scris cu nerăbdare: „Fetele au ieşit de sub influenţa generatorului hipnotic?“
— Da, da, e clar, a răspuns iar Petros şi a fugit la altă
conexiune.
Era bine să întrerup jocul, dacă nu doream să devin suspect. L-am lăsat pe Petros cu conexiunile şi m-am întors în camera generatorului. Pe un terminal am început să calculez puterea de care aveam nevoie pentru a îmbrăca întreaga navă într-un ecran superdens.
