discuţia pornită cu mine, sărind diplomatic peste afirmaţia fetei.

— M-ai întrebat de irtron. Datorită supercalificării lui Haupt, care dotase, fără ştirea noastră, modulul de salvare cu un detector extrem de sensibil de câmp magnetic, avem poziţia exactă a irtronului, detalii de amplasare, gabarit, adâncime etc. Treaba o făcuse chiar de la prima noastră

ieşire, când am călcat aproape peste adăpost. Haupt reuşise chiar şi desenarea pe plotter a amplasamentului.

Tot ce-a urmat a fost o încercare de a ne determina să

ieşim din navă sau din modul în costume de scafandru.

Dacă făceam prostia asta urma să rămânem afară

definitiv, astfel ca onoratul spion Haupt să nu-şi mânjească mâinile cu o crimă.

— Oare? m-am îndoit eu.

— Ce argument mai concret vrei decât acela că a avut grijă să-ţi poată manevra generatorul de ecrane?

— Îl acuzi pe Haupt, dar te vei folosi de ticăloşia lui ca să-ţi realizezi planurile, care nu-s mai curate decât ale lui!

Alana trăgea iar de timp.

— Ba nu! s-a opus Hermann. Între mine şi Haupt este o deosebire esenţială. El era o slugă, iar eu nu sunt decât

propriul meu stăpân, autorul celui mai grandios proiect de dominare galactică din ultimele secole.

Iar se umfla în pene!

— Haupt n-a prea fost de acord cu varianta mea de a face cercetări în costume de scafandru. Nu?

— Era un fin psiholog. Credea că dacă face pe laşul, eu, grăbit să pun mâna pe irtron, voi ordona acţiunea.

Am tăcut toţi trei. Hermann, plictisit să ne tot dea explicaţii, revenise la scopul iniţial al vizitei lui. O privea lacom pe Alana.

— Ascultă, Herrriann, decât să mă măsori cu ochii ăştia, mai bine hai să ne arăţi planurile ridicate de Haupt în cursul primei expediţii.

Alana preluase iniţiativa.

— Crezi că v-am minţit?

— Niciodată n-am mers „pe crezute“. Noi, cei de pe Alfa Centauri, suntem celebri în Galaxie pentru neîncrederea pe care o manifestăm faţă de orice afirmaţie.

— Haideţi să vedeţi!

Hermann s-a întors şi a pornit către modulul do salvare. Hotărât lucru, era foarte sigur de el dacă-mi oferea o şansă să-l atac decisiv. Sau tocmai asta urmărea.

M-am concentrat ca să schimb câteva cuvinte cu Alana, dar ea nu răspundea la apel. I-am căutat privirea când i-am făcut loc să iasă după Hermann din cabină. S-a uitat la mine scurt, sugerându-mi ideea că avea să urmeze bătălia decisivă. De ce nu mi-o spunea telepatic?

Până la modulul de salvare m-am tot frământat şi n-am ajuns la niciun răspuns satisfăcător. Nu puteam decât să

aştept să se termine mascarada. Speram că instructorul meu de antikarate să nu mă fi lăudat degeaba la vremea lui. E adevărat că nu mai exersasem de mult procedeele, dar ştiam că în situaţii limită oamenii se comportă ca nişte campioni.

— Astea sunt, a spus Hermann întinzându-i Alanei un dosar cu planuri desenate de plotterul calculatorului de pe modulul de salvare.

Alana a luat dosarul şi l-a răsfoit rapid.

— Nu prea mă pricep la asemenea lucruri, a spus fata, întinzându-mi mie dosarul.

— Haupt se pricepea. Era doar şeful armelor pe nava asta.

Nu m-am uitat în dosar până nu l-am văzut pe Hermann așezându-se într-un fotoliu, la o distanţă mai mare de Alana. Nu ştiu de ce, dar mă obseda ideea că

monstrul ăsta se va repezi la fată, şi că atunci îmi va fi mai greu să mă desfăşor, ca să n-o lovesc pe ea.

Dosarul cuprindea, într-adevăr, planurile de amplasare a irtronului. Hermann nu-l studiase în amănunt, fiindcă

altfel ar fi remarcat că erau două unghiuri de proiecţie, de unde concluzia că Haupt ridicase zona în cursul ambelor expediţii. Mă pricepeam foarte bine la operaţii de acest gen, aşa că mi-a venit uşor să descifrez dosarul.

— Ei?

Întrebarea mi-o pusese Alana.

— Este perfect. Haupt era un expert.

— Deci?

De data asta întrebase Hermann şi se adresase Alanei.

— Colaborăm, decretă aceasta, lăsându-mă cu gura căscată.

— Eşti mai deşteaptă decât bănuiam, a râs fericit Hermann.

— Ai dreptate. Mai am însă o pretenţie. Vreau să văd dacă poţi pune în funcţiune generatorul de ecran superdens cu improvizaţia lui Haupt.

— Pot. Haupt mi-a spus că el s-a „jucat“ de câteva ori cu simulatorul lui.

— Eu nu cred. Simt că a minţit şi că şi-a pregătit o răzbunare ca o bombă cu efect întârziat.

— Glumeşti, şi gluma asta mă indispune!

— N-ai spus că sunt mai deşteaptă decât bănuiai?

Verifică asta şi practic.

Nu înţelegeam ce urmărea Alana, dar simţeam că

preluase iniţiativa, ba chiar devenise grăbită.

Hermann se aşezase la pupitrul generatorului şi-l conectase. Eram necăjit şi nu reuşeam să-mi dau seama când mă depistase Haupt că trecusem sistemul de recunoaştere pe stânga.