Spinn se făcea că nu înţelege, ca să prindă cât mai mult din gândurile bătrânului. Era o tactică pe care o utiliza destul de des. Metoda întrebărilor naive era eficientă când lucrai cu inteligenţe superioare. Se chinuiau să te facă să pricepi lucruri simple dând multe amănunte şi, cu acest prilej, mai scăpau câte o informaţie, mai divulgau câte ceva din preocupările lor. Faptele ştiinţifice sunt legate cauzal unele de celelalte şi un tip priceput putea să afle multe de la aceste inteligenţe superioare, preocupate să se facă bine înţelese în domeniul în care lucrau.

— Nu trebuie să mă tragi de limbă, Spinn dragă! spuse Io zâmbind. Dacă ai acceptat, îţi voi spune totul, fără nicio rezervă.

— Scuze! mormăi Spinn jenat.

— Uite, începu Io, aşezându-se mai bine în fotoliu prin câteva mişcări legănate. În acest registru se află acum singura dovadă materială a cercetărilor tale viitoare.

Studiază-l şi spune-mi ce crezi.

— E un test? întrebă zâmbind Spinn, obişnuit de pe băncile şcolii cu acest sistem aparent nevinovat de verificare.

— Poate, răspunse Io, lăsând să se strecoare o umbră

de îndoială,

Câteva minute bune, Spinn cercetă concentrat materialul. Era registrul luat de Io din camera calculatorului. Spinn ştia să se descurce bine în astfel de culegeri de cifre, operaţii, rapoarte, rezultate. Analiza activităţii calculatoarelor intra în atribuţiile oricărui supraveghetor. Ele erau viaţa şi oglinda vieţii oricărei instituţii de pe PLANETA. Având memorii biologice, veneau gata programate de la fabrică. Comandau procesele cărora le erau destinate, dar îşi supravegheau singure funcţionarea şi starea de „sănătate“. Orice încălcare a prescripţiilor iniţiale era semnalată şi înregistrată, ca şi orice schimbare în parametrii proprii de funcţionare. Din registrul citit rapid, Spinn remarcă abaterile de la parametrii de funcţionare. Calculatoarele biologice, mici consumatoare de energie, erau sensibile la orice variaţie de curent.

— Please a remarcat micile abateri de la parametrii nivelului energetic?

Întrebarea lui Spinn îl mulţumi vădit pe bătrân. Se foi puţin în scaun, înainte de a-i răspunde:

— Please ştie şi-şi va ţine gura.

— A remarcat sau nu? Spinn părea să aibă nevoie de un răspuns tranşant.

— Până azi nu l-au deranjat.

— Pot să folosesc puţin calculatorul dumneavoastră?

întrebă Spinn, intrând serios în rol.

— Poţi!

Io închise ochii, în aşteptarea rezultatului. Spinn, cu registrul în faţă, introducea de zor date. Verificările se făceau întotdeauna manual, pentru a nu rămâne în memoria calculatorului.

— Este un circuit în derivaţie, spuse după un timp Spinn.

Se ridică din faţa display-ului, acum stins, nu înainte de a-şi fi luat nişte notiţe pe un carneţel.

— Ai verificat constanţa consumului?

— Da. De fiecare dată, nivelul energetic scade cu aceeaşi valoare. Am verificat şi nivelul abaterii. Este tipic pentru un „biologic" CM3-Universal. Derivaţia este cablată.

Mâine vă pot spune şi ce lungime are cablul de legătură.

— Bine, băiete! Mă bucur că lucrăm împreună. Şi acum, fii atent! În clădire au acces mai multe persoane; la sala de transfer numai câteva. Răspunzi numai în faţa mea de tot ce faci. Nimeni nu te poate opri, nimeni nu te poate trage la răspundere sau pedepsi!

Spinn era copleşit. Acum o oră, dacă i-ar fi spus cineva că va lucra pentru Io, direct cu el, într-o problemă de securitate planetară, l-ar fi crezut nebun.

Între timp, Io pusese pe birou o mică insignă de culoare roşie. Spinn nu-şi mai lua ochii de la ea. Auzise de

„împuternicirea zero“, dar credea că e o poveste. Acum o vedea cu ochii lui.

— Spinn, dragă, începu Io, din acest moment vei purta

„împuternicirea zero“. Te rog să fii discret şi să o foloseşti numai în caz de forţă majoră! Investigaţiile tale sunt deocamdatâ secrete. Dacă te surprinde cineva, sau dacă

vrea să te împiedice în cercetări, atunci poţi face uz de ea.

Videofonul începu să clipească. Io îi făcu semn Iui Spinn că poate pleca şi deschise aparatul numai după ce uşa fu bine închisă. Pe ecran apăru Haar.

— Cum te simţi. Io?

— Mulţumesc, Haar. Puţin obosit. De ce?

— Peste 15 minute este programată şedinţa energiei.

Dacă nu poţi, o amânăm. Ce zici?

— De ce să o amânăm? Cine-i raportor?

— Studebacker.

— Sala?

— P 23.

— O să fiu punctual. Altceva?

— Cum merge cu Poe?

— Până mâine pauză. Am decis să-l reantrenăm pentru transfer.

— Şi energia?

— Va lucra hidrocentrala A3. În afara consumului industrial, adică în perioada ei de pauză.

— Şi reviziile?

— Urmează să vorbesc cu Nimbus. Aranjează el ceva.

— Şi plata?

— Am suma necesară. Suport eu toate cheltuielile!

— Chiar dacă totul va fi inutil?

— Da! M-am săturat să fac numai lucruri utile! Uite, lucrez de o viaţă, am strâns ca un avar bunuri, bani, bonuri energetice, ca să fac ce? Se va institui premiul Io pentru ştiinţă? Frumos, dar vreau să cheltuiesc şi pentru Poe. Dacă va fi nevoie, tot ce am. Premiul Io poate fi şi numai un simbol. Chiar dacă prin asta va fi mai puţin râvnit.