Emisiile continue nu ne pot opri să facem şi revizii.

Aplicăm metoda tandem.

— Cum adică, spuse Haar, să lucraţi sub tensiune?

— Exact. Şi n-ar fi prima dată.

— Este interzis. Numai cazurile de excepţie pot să vă

oblige să lucraţi în tandem.

— Poe este un caz de excepţie. De altfel, când s-a defectat numărul 5, am lucrat în tandem. Şi era vorba de salvarea unui microprocesor, nu a unui om.

Replica tăioasă a lui Nimbus amuţi asistenţa. Haar era de obicei tratat cu multă atenţie şi cât mai politicos, fiindcă se ştia că el va conduce PLANETA după Io. Să-l înfrunţi însemna totuşi un risc. Tăcerea lăsată în sală fu întreruptă de Io.

— Înainte de a trece la vot, doresc să vă comunic data transferului, stabilită azi pe marele calculator.

Haar înţelese fulgerător că bătrânul Io, divulgând un secret atât de mare, va câştiga de partea lui întregul Consiliu, aşa că, trecând peste protocolul al cărui mare apărător era de obicei, interveni:

— Comunicarea se interzice! Contraveniţi Legii nr. 1.

Gravitatea afirmaţiei amuţi din nou asistenţa. Legea nr.

1, prima din noua constituţie a PLANETEI, interzicea comunicarea datei transferului. Pedeapsa încălcării era totală; zestrea umană era stocată în memoria marelui calculator biologic, iar urmaşii, două generaţii, erau excluşi de la transfer. Asta însemna decăderea genetică şi chiar dispariţia familiei.

Io nu reacţionă în niciun fel. Se uita cu o privire pierdută la tavanul sălii. Haar intuise bine. Dorise să

surprindă asistenţa cu data atât de apropiată a morţii lui şi să le forţeze mâna. Intervenţia acestuia îl dezarmase.

Poate numai câţiva l-ar mai fi sprijinit acum. Un consilier

care-şi exprimă votul împotriva prevederilor unei legi în vigoare poate să piardă următoarea campanie electorală.

Dragostea lui de părinte disperat îl făcuse să se abată, prima dată de când conducea PLANETA, de la principiile pe care le respectase o viaţă. Astfel pierdea bătălia, înainte chiar de a o începe. Trebuia să reorienteze gândirea sălii, fără să se dezică însă de cele spuse până atunci.

— Dacă Haar nu încălca protocolul, şi observ că azi o face destul de des, aveam timp să vă expun punctul meu de vedere, suficient de clar ca să vă daţi seama că nu doream să vă îndemn la un vot împotriva legilor cuprinse în constituţia noastră...

Rumoare. Totuşi, Io se exprimase clar. Dorea să

comunice data transferului. Auziseră toţi asta.

— Am vrut să vă comunic data transferului, dar nu înainte de a motiva...

— Încălcarea legilor nu poate fi motivată, interveni iar Haar, pentru a agita şi mai mult asistenţa.

Io se uită lung la Haar. Îl vedea cum luptă să nu-şi piardă poziţia de viitor conducător al PLANETEI. Dacă Poe era recuperabil, dacă i se putea transfera zestrea umană a bătrânului Io, Poe devenea, conform aceleiaşi Legi nr. 1, conducătorul PLANETEI, iar el, Haar, rămânea un interimar până se reuşea recuperarea. Haar dorea să

înfiinţeze o dinastie a familiei lui şi pentru asta era în stare de orice.

— Cred că la a treia încălcare de protocol voi cere Consiliului să aprobe evacuarea din sală a lui Haar.

Deşi vorbise încet, hotărârea din vocea bătrânului nu scăpase nimănui.

— Pot să continui?

Haar rânji.

— Având în vedere importanţa subiectului în discuţie, solicit Consiliului, conform amendamentului trei la Legea 27 de funcţionare, suspendarea pe durata acestei şedinţe a protocolului.

Cererea lui Haar era legală. Io tăcu.

— Supunem la vot.

Pe ecranul de votare, împărţit în două, apărură două

cifre: 41 pentru. Nu votaseră Haar şi Io. Protocolul se suspenda.

— Pot să continui? întrebă din nou Io, de parcă nici nu băgase în seamă secvenţa votului.

— Vă rog, rânji amabil Haar.

— Deci. voi încerca să motivez. Am să vă rog să-mi permiteţi o scurtă istorie.

Niciodată, până în acea zi, Io nu permisese să se amintească de trecutul PLANETEI. Consiliul discuta exclusiv probleme de viitor. Era un principiu de la care nu se abdicase niciodată. De fapt, cam asta se stipula în Legea nr. 2, votată în Consiliu la propunerea lui Io.

— Nu permit! se auzi vocea lui Haar. Încălcăm Legea nr.

2.

— Să se voteze, propuse Nimbus.

— Să se voteze, îl susţinu Studebacker.

Pe ecranul de votare apărură 40 de voturi pentru Io şi două împotrivă. Din nou Io nu votase; Haar însă apăsase pe butonul roşu, susţinându-şi astfel intervenţia. Toată

lumea aştepta să audă ce va spune Io.

— Cu toate că aţi fost de acord să apelez la trecut, n-am s-o fac. Şi asta din două motive. Primul, ca să nu încalc Legea nr. 2, pe care chiar eu am propus-o. Al doilea, ca să

nu vă periclitez realegerea în Consiliu. Ca urmare, voi discuta, ca de obicei, numai probleme de viitor.

Haar era derutat. Io ceruse să apeleze la trecut şi tot el era acum împotrivă. Trebuia să fie mai atent. Poate Io urmărea altceva şi avea nevoie de repetatele lui împotriviri, pentru ca, la momentul oportun, Consiliul, plictisit de insistența lui opoziţie, să-l ignore. Îşi propuse să tacă şi să

urmărească atent firul gândurilor bătrânului.

Io studia asistenţa. Reuşise.

— Poe a fost reperat, începu el discuţia. Evenimentul m-a bucurat şi sunt răsplătit pentru faptul că nu mi-am pierdut nicio clipă încrederea.