— De când poate participa Petros la discuţii?
— Nu ştiu. Vorbeşte însă ca un om normal, a răspuns imperturbabilă Alana.
M-am speriat, crezând că fata a făcut o greşeală şi ş-a dat de gol.
— Am întrerupt generatorul subliminal, a spus Haupt.
Tot stau la pat ăştia trei.
Mi-am revenit. Aşa mai mergea!
— Să-i dai drumul iar, a spus Hermann supărat. Apoi către Alana: Spune repede!
— Petros a făcut determinări ale gradului de radiaţii de pe planetă. Costumele de scafandru de pe navă nu sunt bune pentru nivelul determinat. Celelalte trei, pe care le-aţi incinerat, erau singurele mai bine dotate împotriva radiaţiilor. Aşa şi-au salvat viaţa.
— Varianta propusă dc Poe cade, deci! a concluzionat satisfăcut Haupt, care se înspăimântase la gândul că s-ar fi putut expune unui pericol de moarte.
— Exact, a continuat Alana. Aşa crede şi Petros.
— Parcă aveam nevoie de părerea lui! a mormăit Hermann. Varianta asta am exclus-o imediat ce am auzit-o. Nu-mi pot risca viaţa, acum, când sunt aproape de ţel.
Şi nu pot risca nici viaţa lui Haupt sau a lui Poe, fiindcă
drumul de întoarcere poate să mai ascundă multe surprize.
— Varianta lui Petros nu prezintă riscuri. Zice, a continuat Alana, că motorul suplimentar al navei are o asigurare totală împotriva radioactivităţii lui interioare. De ce n-aţi lua învelişul motorului suplimentar şi n-aţi echipa cu el modulul de salvare? Crede că în două zile voi trei aţi reuşi operaţia.
— Două zile e prea mult, a decretat Hermann.
— Cred că nu avem alternative. Cu cât începem mai repede, cu atât mai bine!
Haupt avea dreptate. Reuşita depindea însă foarte mult de participarea lui Hermann la lucrări. Acesta, strâns cu uşa de evenimente, a pus serios mâna la treabă. Lucra cât trei, căra cât cinci. Şcoala Nicromului cea dură!
Petros nu apreciase corect amploarea lucrărilor. Am reuşit ca în 12 ore să terminăm izolarea radioactivă a modulului de salvare, utilizând plăcile motorului suplimentar al navei. În modul nu mai încăpeau acum cinci persoane, ci numai trei. A doua zi, seara, am plecat în expediţia a treia. Consideram a doua expediţie ieşirea pentru salvarea celor trei. Eram foarte atent la comportarea lui Haupt. Cu o figură impenetrabilă
i-a cerut instrucţiuni de orientare lui Hermann. Iar acesta
i-a citit iar coordonatele din carneţel. Căutam să nu mă
dau de gol, ca să aflu ce urmărea şeful armelor.
Când am ajuns în poziţia primei noastre expediţii, ecranul magnetic superdens nefiind conectat, am putut continua trasarea cercurilor concentrice pe care le începusem data trecută şi pe care nu le terminasem, de frica interferenţei câmpurilor magnetice.
Ne-am rotit în cercuri din ce în ce mai mici, până când Haupt a răbufnit:
— Asta-i! Aici este centrul celui mai mare dintre cercurile descrise de noi.
— Nu se poate! a răcnit Hermann.
— Ascultă, şefule, suport orice batjocură, dar nu când stau la un pupitru de comandă! A zis Poe că asta-i zona unde a început interferenţa câmpurilor? N-ai confirmat chiar dumneata că pe aici trebuie să căutăm? Aici am căutat şi tot aici n-am găsit nimic. Aştept ordine.
Haupt pusese punct discuţiei. Mai apăsat decât îi stătea în obicei, dar avea dreptate. Hermann se aşteptase probabil să găsească o groapă sau un adăpost din care irtronul să ni se ofere vederii şi noi să nu avem decât problema scoaterii lui la lumină.
— Ne întoarcem! a spus Hermann cu o voce de om înfrânt.
Haupt nu a comentat nimic şi s-a conformat. Ajunşi pe navă, ne-am despărţit. Haupt a rămas la comandă, Hermann s-a dus, fără să scoată o vorbă, la el în cabină, iar eu m-am îndreptat spre infirmerie. Conform aşteptărilor, Alana era acolo îngrijindu-i pe cei trei necăjiţi ai expediţiei noastre.
— Cum a fost? m-a întrebat Alana.
— Ne-am dus degeaba! N-am găsit nimic.
— Şi ce facem acum?
— Aşteptăm.
— Fac o ultimă verificare a stării fetelor. Petros o duce mai bine, fiind mai robust. Pun monitoarele pe supraveghere automată şi mergem la noi.
Am plecat către cabină ţinându-ne de mână. Fata slăbise foarte mult, dar avea un curaj şi o forţă psihică
deosebite.
— Să ştii, mi-a transmis Alana telepatic, că s-a dat drumul generatorului hipnotic. Pentru Cris, Petros şi Fania nu are nicio importanţă dacă merge generatorul său nu, fiindcă ei sunt, oricum, imobilizaţi în paturi.
— Pentru noi, cu atât mai puţin. Ştiu toţi că asupra noastră generatorul nu are influenţă.
— Mai rămân Haupt şi Hermann. Crezi că îşi dispută
întâietatea?
