Întrebarea Alanei m-a pus pe gânduri. Haupt nu era prea curajos şi mai era şi singur. Iar lui Hermann nu-i veniseră de hac nici trei deodată.
— Eu zic să ne odihnim puţin, fiindcă încordarea în care am trăit în ultimele zile, ca şi coşmarul acela cu trei cadavre m-au doborât. Parcă am nisip în ochi.
— Mâine ai program greu?
Alana revenise la dialogul „în clar“ imediat ce am intrat în cabină.
— Nu s-a stabilit nimic. Dacă au nevoie de mine, mă
vor chema. Tu cum te mai simţi?
— Nu grozav. Am scăpat însă de ameninţarea aceea permanentă care se numea Dang. Acum Hermann este singur şi mult prea preocupat de împărăţia galactică.
— Aşa s-o crezi tu, puicuţo!
În uşă apăruse Hermann. Un zâmbet oribil i se lăţea pe faţă.
— Nu vă preocupă împărăţia? M-am înşelat oare?
Alana avea un sânge rece demn de invidiat. Nu era deloc speriată de perspectiva pe care i-o oferea zâmbetul
„şefului“.
— Toate la rândul lor, fetiţo! La ora asta, mă preocupi mai mult decât împărăţia.
— Poe, îmi transmise telepatic Alana, să nu te bagi! Nu-mi va face nimic. Mă pregătesc pentru „întâlnirea“ asta dc
când au venit de pe Nicrom. Fetele de pe Sirius fac dragoste numai dacă vor ele.
Hermann a făcut un pas către Alana. M-am aşezat între ci.
— Nu face pe viteazul, băiete! Am nevoie de tine la întoarcere, aşa că mi-ar părea rău să te pocnesc.
— Pe asta mă şi bazez. Fără mine nu treci de centura de asteroizi şi de cea de radiaţii.
— Te crezi indispensabil?
— Mă priveşte, dar s-o laşi în pace pe Alana.
— Să nu te crezi de neînlocuit. Cunosc la perfecţie semnalul mâinii tale stângi, după care ţi-ai reglat dispozitivul de recunoaştere a persoanei la ecranul magnetic.
Am încremenit. Deci Hermann făcuse exerciţii cu generatorul de ecran şi nu Haupt, cum bănuisem eu.
— Credeam că cel care mă spiona era Haupt.
— Ai crezut bine. Haupt a fost acela. Până când i-aţi dichisit pe bolnavii noştri am aflat de la el tot ce trebuia.
Ţi-a înregistrat semnalul mâinii stângi când ai lucrat la ecranarea modulului de salvare. Făcuse chiar un simulator portativ ca să ducă în eroare tastatura generatorului tău de ecrane superdense, cel care sperai să
te ţină în viaţă până la sfârşitul aventurii noastre.
— Haupt?
— Da... Mare expert, negriciosul ăsta. Nu mi-a inspirat încredere niciodată, de când am venit de pe Nicrom.
— Unde-i Haupt acum?
Cea care întrebase fusese Alana.
— Afară. Studiază rocile speciale ale planetei ăsteia păcătoase.
— L-ai omorât!
— A plecat de bună voie. Mi-a spus secretul mâinii tale stângi, mi-a cedat simulatorul, ba mi-a spus şi că aveţi o tehnică specială şi comunicaţi telepatic. Mi-a demonstrat adineaori asta.
— Cum?
— A dat drumul la generatorul subliminal şi, cum aţi început'să ciripiţi cu gura închisă, ţinându-vă de mână ca la promenadă, pe coridoarele navei, au apărut perturbaţii ale semnalelor generatorului.
— Asta era! a spus Alana. Din cauza asta ne-aţi tot făcut percheziţii în cabină şi ne-aţi dezbrăcat?
— Şi, şi. Doi de şi. Ca să vedem dacă nu ascundeţi un minisistem de comunicare bilaterală, ăsta-i primul „şi“, şi ca să te văd cum arăţi...
— ...ăsta-i al doilea „şi“.
— Când a „ieşit“ Haupt?
— Acum şase, şapte minute. Treaba este certă, fiindcă
