Spinn se aplecă asupra bătrânului. Acesta respira şuierător, trăgând cu lăcomie aer în plămâni. Venise la Io direct din camera calculatorului central. Când deschisese uşile etanşe ale camerei îşi dăduse seama, după aerul stătut, că aceasta fusese într-adevăr deconectată de la reţeaua de aer. Mai întâi crezuse că este o eroare a calculatorului. Nu-l putea crede pe Haar în stare de o asemenea mârşăvie. Noroc că el verifica orice ipoteză.

Altfel...

— Ce-i, Spinn?

— Dacă nu-mi dădeaţi „împuternicirea zero“, nu aveam cum să deschid uşa.

— Mă izolasem de rest, ca să rumeg singur trecutul.

— Ce trecut? De ce să-l rumegaţi?

— Ce ştii tu, Spinn?! Cu cât îmbătrâneşti, cu atât trecutul devine un fel de garanţie a valorii tale, a trecerii tale prin lume. Şi-ţi place tot mai mult, ca unui avar, să

cântăreşti în minte valorile trecute.

— Lăsaţi puţin valorile astea! Nu vă daţi seama că aţi trecut pe lângă moarte?

— Nu dormeam?

— Aproape, însă vi se pregătise un somn pentru vecie.

Io trase cu nesaţ aer proaspăt în piept.

— Aţi fost deconectat de la reţeaua de aer.

— Spinn, ce tot spui acolo?

— Ce-aţi auzit.

— Aşa ceva nu se poate. Calculatorul central nu deconectează pe nimeni atâta vreme cât urmărirea biocurenţilor funcţionează şi indică VIAŢA.

— Aşa m-am gândit şi eu când, dorind să văd ce-a meşterit Haar la calculatorul central, am văzut pe ecran comanda de excludere a camerei nr. 1 de la alimentarea cu aer...

— Haar?

— Vă mai spun imediat ceva despre el, dar lăsaţi-mă

să-mi termin ideea. Cum spuneam, comanda de deconectare era dată manual. Am verificat imediat ce decizie a luat calculatorul. Şi ce credeţi că am descoperit?

Năstruşnicul

de

el,

avea

în

memorie

trecerea

dumneavoastră prin camera de transfer, aşa că, primind comanda de excludere, a decis pentru varianta cea mai economică...

— Adică a neglijat faptul că urmărirea biocurenţilor indica VIAŢA?

— Exact. Transferul, fată de sistemul de urmărire, primează. Şi calculatorul avea în memorie zestrea umană

de la camera nr. 1.

Io rămase pe gânduri. Era prima dală când se întâmpla aşa ceva, în ultimii 20 de ani.

— Ziceai că-mi mai spui ceva despre Haar.

— Derivaţia de la calculatorul de urmărire cosmică este la el în birou.

— Probe ai?

— A mai rămas să inspectez pe teren. Calculele sunt însă corecte.

— Du-te, acum! Te aştept!

— Am zburat.

Spinn se repezi către uşă.

— Spinn, ţi-ai lăsat soţia singură?

— Nici vorbă. E la maternitate.

După ce tânărul închise uşa, Io se mai plimbă puţin prin cameră, după care se întinse iar. Era obosit. Deşi îşi propusese să alterneze în mod raţional munca cu odihna, solicitările nu-l lăsau în pace. Calculatorul optase deci pentru varianta cea mai economică. De obicei, atunci când se stoca în memoria lui zestrea umană a unuia care nu avea urmaşi, operaţie ce se efectua înaintea decesului, dar destul de aproape de acesta, se dădea şi comanda de excludere, temporizată însă cu perioada până la deces. În acest interval, oamenii beneficiau de condiţii optime de

trai, pe cheltuiala Consiliului. În cazul lui, temporizarea fusese anulată de Haar. Va fi greu de dovedit.

— Am sosit, spuse Spinn.

— Ei?

— Cablu în derivaţie. Priza veiozei era de fapt priza pentru terminalul din birou. Am fotografiat totul pentru dosar.

— Eşti groaznic de murdar, Spinn!

— A trebuit să mă târăsc prin canalul de cabluri.

— Ai şi ceva noutăţi de la maternitate?

— N-am avut vreme.