am închis personal ecluza după el.
— Îngrozitor! Când se vor termina atrocităţile de pe nava asta?
— Când voi rămâne singur. E simplu răspunsul şi nu înţeleg de ce nu l-aţi găsit singuri, fiindcă este logic. Ha, ha, ha! Haupt a fost obligat să adopte soluţia asta când i-am spus că ştiu cine este.
— Adică?
— Amicul era trimisul celor care au finanţat acţiunea Nicrom. Doar nu credeţi că din banii mei, câştigaţi cu trudă pe Nicrom, am comandat toată aparatura, din care ţi-ai făcut şi ecranul ăsta nemaipomenit. Ba am mai echipat şi două nave, a noastră şi una de mascare.
— Două nave? a întrebat cu un ton naiv Alana, deşi cunoştea bine povestea.
Ce aştepta Alana, de ce intra în discuţii cu individul ăsta, căruia îi sticleau ochii ori de câte ori o privea? Prea de multe ori avusese Alana dreptate în acţiunile ei ca să
nu-i dau o mână de ajutor în prelungirea dialogului ăstuia absurd.
— Două, a răspuns satisfăcut de surpriză Hermann.
Dar o să vă povestesc asta altcândva. Cum spuneam, Haupt reprezenta pe navă interesele nababilor ălora, care speră să pună mâna pe Galaxie cu ajutorul meu...
— De unde ştii asta cu certitudine?
— Dintr-un dosărel pe care i-l pregătise Stan înaintea plecării. Ordonat tip, Stan ăsta. Păcat că dorea să lucreze pe cont propriu. De-ar fi fost mai supus, cred că ne-am fi înţeles de minune. Avea cap! Când şi-a ales colaboratorii, i-a şi încondeiat. Îi avea pe toţi la mână cu ceva. Numai pe mine n-avea cum să mă şantajeze, fiindcă de acolo de unde veneam eu...
Vestea despre Haupt m-a mirat. Nu-mi făcuse impresia că încerca să scape de concurenţi în favoarea clanului său.
Sau poate... M-a străfulgerat un gând: dacă întîmplarea cu contrafazorul care-l scăpase pe Hermann de lovitura pusă
la cale de Dang nu fusese chiar o coincidenţă?
— Ştii când mi-a fost clar că Haupt încearcă un ultim joc pe cont propriu?
Întrebarea mi-o pusese mie.
— Habar n-am!
— Atunci când, deşi modulul do salvare are poziţionare spaţială în memoria calculatorului său de bord, mi-a cerut să-l dirijez către punctul din care urma să reîncepem căutarea irtronului. Ce credea el că am făcut eu pe Nicrom până aţi venit să mă luaţi? Am studiat documentaţia expediţiei, pe care o primisem o dată cu penultimul transport de alimente, ca un foarte conştiincios învăţăcel.
Tu, Poe, ai fost singurul om care m-ai depăşit în cunoştinţe cu generatorul tău de ecrane. Te anunţ însă că
te-am egalat şi că acum sunt în stare să mă descurc onorabil şi în acest domeniu, cu toate măsurile tale de siguranţă.
— Ce să mai zic? Văd că ai răspunsuri la toate. Eşti un adevărat geniu, Hermann!
— Ai intuit corect. Să ştii că toţi cei care m-au apreciat sub valoarea mea reală nu mai trăiesc. Şi că pe 90% dintre ei eu i-am lichidat. Nu suport să fiu subapreciat! Nu suport, auziţi?
Hermann se monta singur. Trebuia să-l calmez şi să
amân cât se putea un deznodământ violent.
— Şi irtronul? Cine o să te mai ajute să-l găseşti dacă te pui rău cu mine şi mă excluzi înainte de a mă folosi la maximum?
— Unu! Am de gând să te folosesc la maximum. Doi! Nu voi renunţa din cauza asta la Alana. Împacă-te cu gândul.
De altfel, din cauza asta îmi pierd vremea cu voi. Nu vreau să trec la măsuri extreme şi după aceea să am remuşcări că n-am încercat să te conving.
— Eşti un tip de treabă, Hermann!
Afirmaţia o făcuse Alana pe un ton atât de neutru, încât nu-ţi puteai da seama dacă-l lua peste picior sau îl aprecia sincer. Nici Hermann nu era sigur, dar firea lui bănuitoare îl îndemna să încline spre varianta primă. Aşa că-şi strâmbă gura într-o grimasă amabilă şi continuă
discuţia pornită cu mine, sărind diplomatic peste afirmaţia fetei.
— M-ai întrebat de irtron. Datorită supercalificării lui Haupt, care dotase, fără ştirea noastră, modulul de salvare cu un detector extrem de sensibil de câmp magnetic, avem poziţia exactă a irtronului, detalii de amplasare, gabarit, adâncime etc. Treaba o făcuse chiar de la prima noastră
ieşire, când am călcat aproape peste adăpost. Haupt reuşise chiar şi desenarea pe plotter a amplasamentului.
Tot ce-a urmat a fost o încercare de a ne determina să
ieşim din navă sau din modul în costume de scafandru.
Dacă făceam prostia asta urma să rămânem afară
definitiv, astfel ca onoratul spion Haupt să nu-şi mânjească mâinile cu o crimă.
— Oare? m-am îndoit eu.
— Ce argument mai concret vrei decât acela că a avut grijă să-ţi poată manevra generatorul de ecrane?
— Îl acuzi pe Haupt, dar te vei folosi de ticăloşia lui ca să-ţi realizezi planurile, care nu-s mai curate decât ale lui!
