— Vedeţi? rânji Haar.

— Să dăm pagina, continuă imperturbabil Io. În cazul marelui nostru biologic – având un program de recunoaştere a persoanelor care manevrează un calculator din sistemul informatic al subteranului – recunoaşterea nu se referă la manevrele cu chei automate, fiindcă acolo nu se pot comite greşeli, ci numai la manevrele manuale.

Vă rog să citiţi lista utilizatorilor care au făcut manevre manuale pe calculatorul central între orele 22,00 şi 22,05.

Pe ecrane apărură trei nume: Corm, Preis şi Haar.

— Adică cei doi operatori de serviciu şi Haar.

— Este o înscenare perfectă! răcni Haar.

— N-ai spus că ai folosit cheia automată? îl întrebă

Spulber.

Spulber era omul lui Haar. Dacă şi el îşi exprima cu voce tare mirarea. însemna că Io ajunsese foarte aproape în a-i convinge.

— Spulber, îl interpelă Io, apasă pe tastatura calculatorului din această sală. pentru o manevră

oarecare!

— Am să comand udarea serei mele, azi dimineaţă am plecat în pripă şi am uitat.

Toată sala se uita la Spulber, electrizată. Niciodată o manevră atât de simplă, de rutină, nu trezise un asemenea interes.

— Gata? întrebă Io.

— Gata, răspunse Spulber, de parcă realizase un lucru deosebit.

— Formează codul X14 IO 23. REC. pe adresa marelui biologic.

Spulber se conformă.

— Conectează rezultatul pentru display-urile din sală.

Pe ecrane apăru: ora 8.05. manevră manuală Spulber, colonia nr. 8.

— Ce zici, Haar?

Întrebarea lui Io era pusă pentru un om care, în faţa evidenţei, trebuia să plece capul, dar Haar nu era un individ obişnuit.

— Rămân la părerea că ai introdus numele meu acolo, alături de cei doi operatori, ca să mă compromiţi.

Tupeul celui acuzat îi uimi pe cei din sală. Aparent, putea să aibă dreptate. Cel mai mare specialist în calculatoare biologice era totuşi Io.

— Când am făcut asta. Haar, după părerea ta?

— Nu ştiu şi nu mă interesează.

— Citiţi vă rog, continuă Io, extrasul din raportul urmăririi biologice privind traseele mele de ieri până azi dimineaţă.

Pe ecrane apăru informarea conform căreia Io, la sfârşitul şedinţei Consiliului, plecase împreună cu Haar şi se despărţiseră în faţa camerei nr. 1, după care nu mai ieşise.

— Parcă nu puteai aranja totul de la terminalul din cameră, continuă Haar să se ţină tare.

Asistenţa era numai urechi. Se înfruntau doi tipi duri.

— Puteam, sigur că puteam, numai că uiţi un lucru simplu, nu...

— Nu aveai de unde să ştii că Haar se va duce în sala calculatorului central, îi luă Nimbus vorbă din gură.

— Mulţumesc, Nimbus, asta doream să spun şi eu.

Haar rămase puţin descumpănit. Sala fremăta.

— Puteai să ştii, dacă mă urmăreai. Doar toţi ne putem conecta la urmărirea biocurenţilor.

— Haar ăsta se ţine tare! mormăi Studebacker.

Io tăcea.

— Putem să aflăm asta, spuse Nimbus care, se vedea de la o poştă, nu-l avea la inimă pe Haar. Urmărim consumul energetic al camerei nr. 1, până la ora când ai părăsit sala calculatorului central. Dacă la controlul central camera nr.

1 apare cu consum pe reţeaua informatică, însemnă că Io ţi-a urmării paşii. Dacă nu, înseamnă că Io nu ştia că ai fost acolo, deci nu putea să te includă pe lista dată de marele biologic, prin nu ştiu ce manevră.

— Lasă, Nimbus! spuse Io. Nu te mai obosi! Ştiu ce-o să

răspundă. O să spună că puteam afla că a fost în sala calculatorului central şi după ce a plecat el de acolo şi să

fac „şmecheria“ mai târziu. Eu am lucrat astă-noapte la terminalul meu.

— Vedeţi? A lucrat astă-noapte. Ce dovadă mai clară

vreţi, oameni buni? Toată secvenţa la care asistaţi este premeditată ca să mi-o plătească pentru că nu doresc să

ne epuizăm resursele energetice aducând acasă un moşneag.

— Ce vrei să zici, Haar? Cum un moşneag? Poe este de vârsta lui Please şi a mea, se oţărî Nimbus.

— Exact! Dar toţi cunoaşteţi istoria PLANETEI, aşa că

puteţi să-mi răspundeţi la întrebarea: ce s-a întâmplat cu strămoşii noştri după ce au trecut o dată, reţineţi vă rog, o singură dată prin centura de radiaţii?

Tăcere. Toţi priveau către Io, miraţi că nu intervine.

— Nu răspundeţi? Vă voi reaminti eu. Au murit, da, da, au murit toţi la zece ani după asolizare, deşi au trăit în condiţii identice cu noi. Iar Poe? Genetic, trebuia să ajungă

la 30—40 de ani, dacă suntem generoşi. Or, el a trecut o dată centura şi o va mai trece încă o dată, la înapoiere. Are acum 44 de ani. La ce bun să consumăm energie, pentru un an sau doi cât va mai trăi? Nu vedeţi că sunteţi orbiţi de dragostea ce i-o purtaţi lui lo şi că sunteţi pe cale să