comiteţi o mare nedreptate faţă de comunitate?

Liniştea din sală deveni şi mai apăsătoare. Parcă nici nu mai respirau. Evenimentele luau o întorsătură

neaşteptat de favorabilă lui Haar.

— Dacă-mi permiteţi, se auzi vocea lui Io, eu aş

continua...

Cum nu primi nicio încuviinţare, Io tăcu din nou. Ştia ce are de făcut, dar era nemulţumit de adunare, de comandanţii ăştia de săli, care se înclinau ca plopii după

cum bătea vântul. Pe cine vor alege conducător după ce el nu va mai fi? Cum se vor descurca?

— Îmi permiteţi să intervin? se auzi o voce în spate, acolo unde erau aşezaţi de obicei tinerii aleşi în Consiliu doar pentru un an. Cel ce vorbise era Please, şeful marelui calculator biologic, expertul în transferuri.

— Ce vrei? îl bruscă Haar ca să-l intimideze, presimţind că urma ceva neplăcut.

— Nu fi grosolan, Haar! Ştiu că rolul ăsta te prinde de minune, dar abţine-te cel puţin acum, înainte să-ţi primeşti pedeapsa!

Oamenii erau numai urechi. Animozitatea dintre Please şi Haar era binecunoscută. Fără ajutorul lui Io, Please n-ar fi ajuns la marele biologic. Se credea că Io îl consideră al doilea fiu al său, fiindcă Please fusese cel mai bun prieten al lui Poe.

— Aparent, Haar se poate apăra astfel la infinit. Io acuză, iar el neagă. Văd însă că nimeni n-a înţeles aspectul informatic al faptelor.

— Nu te mai grozăvi, Please, că nu-i momentul! Lasă

teoria şi treci la concret!

Toată lumea cunoştea tendinţa lui Please de a teoretiza, de a analiza şi sintetiza, de multe ori plictisitoare pentru nişte oameni de acţiune cum erau comandanţii de săli.

— Nu putem înţelege concretul fără teorie, continuă

Please. Dar să ştiţi că azi nu doream să vă plictisesc cu aşa ceva, ci să vă atrag numai atenţia că nu se poate comanda manual, chiar şi de la calculatorul central, excluderea funcţională a unei camere din subteran. La o asemenea comandă, calculatorul se conectează automat la urmărirea biocurenţilor şi, cât timp această sesizează

VIAŢA, nu poate efectua excluderea...

— Mulţumesc, Please! Un astfel de apărător mi-am dorit de la începutul şedinţei. E clar, deci, spuse Haar adresându-se acum sălii, că într-adevăr am verificat uzina de apă.

— Un moment, reveni Please, că n-am terminat. Exista o situaţie când manevra manuală privind excluderea este realizată de calculator.

— Bineînţeles, dădu cu gura Haar, când omul este mort. E logic, ce tot vrei? Iar Io este viu.

— ...atunci când, continuă imperturbabil Please, omul şi-a stocat zestrea umană în memoria marelui biologic. Din acel moment, excluderea este comandată de calculatorul central, care temporizează realizarea efectivă a unui număr de zile egal cu cel înregistrat până la deces.

— Dar Io a ..., încercă Nimbus o intervenţie, pe care însă Please o reteză scurt.

— Io şi-a înregistrat zestrea umană cu şapte minute înainte de a se stabili contactul cu baza de undă a lui Poe.

Despre asta ştiam numai eu şi Haar. Cum eu nu am fost în sala calculatorului central, numai Haar putea să

anuleze

manual

temporizarea.

În

acel

moment,

calculatorul central decide excluderea din consum a camerei. Pentru el, omul cu zestrea umană înregistrată pe marele biologic trăieşte în acesta şi, ca urmare, din punct de vedere energetic, este mai rentabil acolo decât în subteran.

Devenea clar că Haar nu mai avea nicio scăpare.

— Mulţumesc, Please! spuse Io. Vă rog să priviţi şi pozele următoare.

Pe ecrane apăru biroul lui Haar, apoi un detaliu cu priza veiozei, cablul care o lega pe aceasta de calculatorul de urmărire cosmică.

— Ce-i asta? întrebă mirat Martin.

— Dovadă concretă a faptului că Haar şi-a cablat o legătură directă cu calculatorul de urmărire cosmică, cel care a încercat atâţia ani să-l localizeze pe Poe. Aparent, nu-i nicio crimă, dar, analizând consumul energetic al acestui calculator, a rezultat că de două ori au fost trimise în spaţiu, spre Poe, două semnale de identificare cu energia de zece ori mai mare decât era nevoie.

Sala murmură revoltată.

— Ştiu de ce murmuraţi. Un semnal dublu de identificare este capabil să omoare un om. Haar a emis unul de zece ori mai mare pentru a fi sigur de reuşită. Ca să nu mai lungim discuţia, priviţi: primul semnal coincide ca oră, minut şi sccundă cu defectarea centralei nr. 5, din cauza suprasarcinii. Pentru asta erau să fie pedepsiţi, fără

a fi vinovaţi, Nimbus şi Studebacker. Al doilea semnal a fost emis astă-noapte, utilizându-se centrala nr. 3, cu aceeaşi intensitate. Peste două minute vom afla dacă acest al doilea semnal şi-a făcut efectul, fiindcă cel dintâi a dat greş.

Fără să ceară nimănui aprobarea, Nimbus se repezi o dată cu Please, la calculatorul Consiliului. După puţin timp, pe ecranul cel mare al sălii apăru harta cerului și un punct care pâlpâia. Toată lumea privea cu ochii măriţi la marele ecran care, în dreapta jos, afişa şi timpul oficial din subteran.

— Când s-a emis semnalul? întrebă Please.

— La 3,23, răspunse Io.

— Mai sunt două minute până la primirea semnalului de răspuns al bazei de undă.

Linişte. Clipele treceau cu greutate. Chiar şi Haar era dominat de emoţia momentului. Uitase parcă de tentativa de omor care urma să-l coste viaţa. Cel puţin să moară şi Poe. Astfel era răzbunat. Dacă nu va exista dinastia Haar, nu va exista nici dinastia Io.

Timpul calculat de Please trecuse. Punctul pâlpâia în continuare pe ecranul sălii.

— Trăieşte, anunţă Please.

— Dacă nu a murit, înseamnă că n-o să realizaţi nici transferul. Ceva împiedică propagarea corectă a semnalului.

Remarca, făcută cu răutate, aparţinea lui Haar.

— Eşti acuzat de a doua tentativă de omor, conform legilor noastre, care nu ţin cont de modul cum se propagă