energetică. Mi-am comandat o supă, ca să n-o supăr pe Alana, şi o friptură zdravănă, ca să fiu sigur că n-o să-mi reproşez că n-am profitat cum trebuie de singurătatea în care mă aflam, fără dădacă, fără doctor şi fără privirea severă şi grijulie a lui Grant. Am început cu friptura, minţindu-mă că supa era prea fierbinte.
— Ia te uită!
Asta o spusese cu vocea lui de bas Bingsley, dar n-am catadicsit să mă întorc, fiind foarte ocupat să înghit o îmbucătură zdravănă. Doctorul ar fi fost în stare să-mi ia friptură din farfurie.
— După bucata pe oare o mestecă să nu te aştepţi să-ţi dea vreun răspuns, l-a anunţat Alana pe doctor.
M-am întors către ei şi, mormăind, i-am arătat fetei că
am comandat şi supa de convalescenţă.
Cei doi au început să râdă atât de tare, încât nu mai încăpea nicio îndoială că: unu – m-am făcut bine; doi –
aveam o figură unică mestecând disperat îmbucătura supradozată pe care mi-o servisem; trei – puteam să
mănânc liniştit, fiindcă nimeni nu-mi mai interzicea asta, nici chiar Bingsley.
Am reuşit, cu eforturi disperate, să înghit ce aveam în gură şi să zic:
— Salut! Poftim la masă!
Alana mi-a luat obrajii în palme şi m-a sărutat fericită, apoi a început să se şteargă râzând de grăsimea pe care i-o
„transferasem“ fără să vreau, murdărindu-i faţa.
— Doctore, m-am adresat eu lui Bingsley, lasă-mă să
termin, că dacă-mi montezi acum traductoarii ăia reci dau precis în ulcer.
Printre hohote, doctorul a reuşit să-mi strecoare:
— Hă, hă, hă..., gata cu chestiile alea..., după care s-a înecat şi a început să tuşească. A venit repede lângă mine, s-a aplecat şi mi-a făcut disperat semne să-i dau câteva după ceafă. M-am conformat cu plăcere şi am dat zdravăn.
— Mulţumesc, băiete! După cum dai de tare, n-ar zice nimeni că ai bolit două săptămâni încheiate.
— Care săptămâni, doctore? Zile, vrei să zici.
— Ba am zis bine.
M-am uitat întrebător la Alana care mi-a confirmat aplecând uşor capul, că zăcusem două săptămâni, de parcă nu m-ar fi lovit Hermann, ci m-ar fi muşcat o cobră.
— Şi asta numai fiindcă m-a pocnit Hermann?
— Nu chiar, a spus Bingsley. Efectul psihic a fost mult mai puternic. Vederea morţii lui Hermann, asemănătoare cu a lui Hector, ţi-a produs un şoc extrem de periculos, pe fondul de extenuare nervoasă în care te aflai. Nu uita că, dacă rămâneai pe Pământ, trebuia, subliniez, trebuia să te odihneşti aproape o lună. Or, tu ai muncit cât trei, după
câte ne-a povestit Alana.
Uşa s-a deschis şi a apărut Grant. Văzându-mă cum mâncam supa, a zâmbit mulţumit.
— Dacă n-ar fi decorul cabinei, mai că
m-aş
crede
acasă, pe Pământ, am ţinut să adaug.
— Felicitări, Poe! Am văzut ce-ai lucrat aici pe navă.
Ţi-am făcut dosar de sancţionare.
Cu gura plină fiind, am holbat ochii la Grant a mirare..
Adică cum? Laude şi sancţiuni!
— Ce te miri?! Doar ai furat din bandoteca Centrului casetele cu proiectarea ecranelor magnetice superdense.
Nu cumva speri că scapi nepedepsit?
Am înghiţit cu noduri o felie de portocală şi am îngânat:
— Le-am furat cu ştirea voastră, şefule! Mi-am dat seama de asta aici, pe navă.
— Cum asta? m-a chestionat colonelul, care se prefăcea că devenise, din bunul meu tată adoptiv, şelul imparţial.
— Era absurd ca sistemul antifurt cu ionizare să se defecteze de două ori şi, de fiecare dată, exact atunci când se furau casetele astea.
— Logic şi adevărat, a intervenit împăciuitor Alana.
