… orele 3 și 30 de minute. Tunurile au pornit să bubuie.
Doamne, binecuvântează-ne armele!
Dincolo de fereastră, pe Wilhelmsplatz, totul este calm și pustiu. Berlin-ul doarme, doarme și Reich-ul. Am un răgaz de o jumătate de oră, dar nu pot adormi. Umblu zbuciumat prin odaie. Se aude respirația istoriei.
Timp magnific și splendid, de geneză a unui nou imperiu. Biruindu-și durerile, va răzbate la lumină.
5 Imnul partidului nazist. (N.A.).
6 Hitler. (N.T.).
56
Răsună acordurile unei noi muzici de fanfară. Puternice, rezonante, magnifice. Transmit prin toate stațiile de radio germane apelul Führer-ului către poporul german. Și pentru mine este un moment solemn.
… Încă niște probleme urgente. După aceea plec la Schwanenwerder. Un soare miraculos s-a înălțat sus, pe bolta cerului.
Păsările ciripesc în grădină.
M-am prăbușit în pat și am dormit vreo două ceasuri.
Un somn adânc, sănătos.”
Goebbels intră în vîltoarea războiului, bizuindu-se pe faptul că „pentru soldatul german nu există nimic imposibil și pe instinctul Führer-ului („Instinctul Führer-ului s-a dovedit iarăși a fi just”). Faimosul instinct al lui Hitler, ultimul argument pentru consilierii lui apropiați din adăpostul subteran al cancelariei Reich-ului, în zilele fatale, când Berlin-ul era încercuit de trupele sovietice și catastrofa se apropia încet și inevitabil.
23 iunie. „Rușii își desfășoară forțele aidoma francezilor în anul 1870. Și vor suferi aceeași catastrofă… Le vom veni repede de hac. Trebuie să-i învingem numaidecât. În rândurile poporului se observă o ușoară deprimare psihică. Poporul dorește pacea, ce-i drept nu o pace rușinoasă, dar fiecare nou teatru de acțiuni militare reprezintă amărăciuni și griji.”
„Deocamdată țin de-o parte hărțile Rusiei la scară mare, notează el a doua zi. Spațiile imense nu pot decât să sperie poporul nostru.” Printre oameni există unele șovăieli. Prea bruscă a fost cotitura. Opinia publică trebuie să se obișnuiască de la început cu ea. „Nu se va prelungi prea mult această
situație, remarcă Goebbels cu cinism. Până se vor înregistra primele victorii importante”.
Aventurieri care și-au pierdut simțul măsurii și care acum își pun speranțele doar în victorii militare. Îi sperie nemulțumirile de pretutindeni, dezastrul alimentar în care și-au vârât țara și întreaga coaliție fascistă.
Situația produselor alimentare în Germania este foarte gravă, notează
Goebbels înainte de invadarea Uniunii Sovietice, urmează să aibă loc o reducere a rației de carne. În Italia, un „tablou dureros. Pretutindeni absentează organizarea și sistematizarea. Nu există nici sistem de cartele, nici hrană acceptabilă, dar în schimb se manifestă o poftă insațiabilă de cuceriri. Ar dori, pe cât posibil, ca noi să ducem greul războiului, iar ei să
culeagă roadele. Fascismul nu și-a depășit încă simptomele crizei sale interne. Este bolnav până-n măduva oaselor și la trup și la minte. Prea e ros de corupție”.
Războiul este menit să înăbușe contradicțiile intestine ale fascismului.
Succesul militar, unicul său Dumnezeu.
57
Însuși Goebbels, cu ajutorul Führer-ului, interzice O.K.W-ului să
tipărească lucrări religioase pentru uzul soldaților. „Ostașii noștri au acum altă ocupație decât să citească niște cărticele. Această învățătură gingașă, lipsită de principialitate, poate influența la modul cel mai negativ starea de spirit a soldaților”. Dar starea de spirit a „cruciadei” împotriva U.R.S.S., în orice caz pentru uzul intern, se umflă exagerat. „Nouă ne convine de minune.
O putem utiliza excelent”.
„Așadar, înainte! Mănoasele câmpii ale Ucrainei ne fac cu ochiul.”
Dar, în același timp: „Nu voi permite abordarea problemei avantajelor economice ca rezultat al victoriei asupra Moscovei. Polemica noastră se poartă exclusiv pe plan politic”.
„În toate țările se manifestă o extraordinară admirație față de puterea forțelor noastre armate. Consider că războiul psihologic și, probabil, și cel militar, va reprezenta succesul nostru cel mai important.”
„Acum intră în război și Finlanda, în mod oficial. Suedia permite trecerea unei divizii germane… În Spania, demonstrații împotriva Moscovei, Italia intenționează trimiterea unui corp expediționar, numai în cazul când această inițiativă nu se poate întoarce împotriva ei. Frontul anti-bolșevic al Europei continuă să ia ființă.”
„Turcia se situează cât mai ferm de partea noastră.” „În Finlanda, grupul de armate al lui Mannerheim este gata să participe la operații.”
„Japoniei trebuie să i se dea mână liberă în China, pentru a putea fi inclusă
în planurile noastre.”
„Evreii din Moldova trag în soldații germani. Dar Antonescu face curățenie. De-altminteri generalul are o comportare excelentă în acest război.” „Ungurii înaintează prin Carpați. Tarnopol-ul a fost ocupat.
Regiunea petroliferă a căzut în mâinile noastre aproape intactă.”
„Prietenii Angliei au intrat în conflict cu bolșevicii. Dezbinarea din lagărul inamic se adâncește din ce în ce mai mult. Momentul acesta trebuie folosit la maximum, pe cât posibil. Se prea poate ca această discordie să se agraveze într-atât încât frontul dușman să devină instabil” (28 iunie), idee care, după
cum vom vedea mai la urmă, l-a stăpânit pe Hitler până în ultimul ceas.
Toată lumea este ocupată cu precizarea termenului în care se va obține victoria. Dacă Hitler a spus patru luni, în clipa de față, de pretutindeni, se aud glasuri care prezic sfârșitul victorios al războiului în câteva săptămâni, dacă nu chiar zile.
În jurnal se simte de acum apropiata savurare a triumfului. Principala preocupare a lui Goebbels este ca triumful să nu reiasă oarecum feștelit din pricina profețiilor prea grăbite.
58
