„Iau cuvântul cu vehemență împotriva stabilirii de termene pentru victorie de către ministerul afacerilor externe. Dacă apreciem la patru săptămâni și vor fi în realitate șase, în cazul acesta victoria noastră va reprezenta totuși, până la urmă, o înfrângere. De asemenea, ministerul afacerilor externe nu păstrează în suficientă măsură secretele militare.
Ordon să intervină Gestapo-ul împotriva limbuților”.
Goebbels dispune creatorilor să compună de urgență un cântec despre ofensiva din Rusia. Dar cântecul nu reușește deloc, spre necazul și indignarea lui. În sfârșit: „Noul cântec despre Rusia este gata. Operă
colectivă a lui Anakker, Tiessler și Kolbe, pe care acum o confrunt și o prelucrez. După ce va fi gata va deveni de nerecunoscut, notează el cu obișnuita sa suficiență. Un cântec splendid”.
„Splendidă”, altă definiție nu mai posedă acum, a devenit și activitatea jurnalelor de actualități, de care se ocupă personal, „Conținutul jurnalelor este războiul”; (26 iunie).
„Splendide filmări din Est. Un montaj cinematografic care îți taie suflarea.”
„A lucra acum, reprezintă o adevărată plăcere.”
„N-aș dori ca, într-o bună zi, toate astea să fie altfel.”
Cu cinismul specific carieristului pentru care orice, inclusiv războiul, reprezintă doar un mijloc de ascensiune, el notează: „Este extrem de interesantă cunoașterea mecanismului de conducere a unui mare război”
(27 iunie).
„La fiecare treizeci de minute sosesc știri noi.
Ce timpuri sălbatice și excitante.
Pe seară, jurnalul e gata. O piesă de reală valoare. Muzică atrăgătoare, imagini, comentariu. Acum sunt pe deplin satisfăcut. Am mai ațipit o jumătate de ceas pe terasă” (4 iulie).
„Ritmul în care se lucrează la Berlin aproape că-ți taie răsuflarea. În zilele astea sunt realmente obligat să-mi fur câte puțin timp. Dar mi-am dorit o asemenea viață și este de-a dreptul frumoasă.”
Oricât ar fi Goebbels în culmea fericirii, datorită rezultatelor invaziei prin surprindere, în însemnările lui apare o notă nouă și neașteptată.
Mai întâi sună a nedumerire. „Dușmanul luptă strașnic”, notează el pe 24
iunie (ca întotdeauna, scrie despre ziua care a trecut). Reflectează asupra noii situații, cu intenția de a profita de pe urma ei:
„Rușii se apără cu bărbăție. Nu există retrageri. E bine. Cu atât mai rapid va fi ceea ce urmează. Pierd o cantitate imensă de tancuri și avioane. Asta reprezintă o premisă a victoriei.”
59
„Moscova, conform datelor noastre, mai are la dispoziția sa încă vreo 2
000 de avioane apte de luptă, dar bolșevicii continuă să se bată cu încăpățânare și înverșunare.
Vor să mențină Leningrad-ul și Moscova cu orice preț, fapt pentru care concentrează un mare număr de unități, fără să acorde nicio atenție pericolului din punct de vedere operativ. Nouă lucrul acesta nu ne poate fi decât plăcut. Cu cât sunt masate mai multe trupe în acest sector, cu atât mai favorabilă este poziția noastră.”
Dar și mai agitat sună nota următoare: „Frontul de sud rezistă cu înverșunare și posedă un comandament excelent. Situația nu este amenințătoare, dar suntem înecați în probleme până la gât”.
În doctrina fasciștilor referitoare la slăbiciunea Armatei Roșii, se ivește o breșă. Tot breșă se dovedește a fi și starea de spirit a lui Goebbels. Jucătorul de cărți devine impertinent cu fiecare câștig în plus și se prăbușește, devine melancolic, depresiv, atunci când se izbește de rezistență, de insucces. Dar nu sunt decât primele zile ale războiului din Est, caietul acesta se încheie la data de 8 iulie7, dată la care armata fascistă nu suferise încă primele înfrângeri… Totuși, spectrul insuccesului este evident în aceste însemnări…
La început Goebbels încearcă să noteze despre evenimentele din Est la modul epic, ca fiind încă vorba despre un teatru de război. Tot așa cum, până
de curând, relatase zilnic despre acțiunile de luptă împotriva Angliei, pentru ca apoi să treacă la alte probleme. Dar acum nu-i mai reușește nimic.
Evenimentele zdrobesc.
„Rezistență intensificată și îndârjită din partea adversarului… Grupul de armate «Sud» ne transmite știrea că, în apropiere de Dubna, a fost respinsă
o încercare de breșă a dușmanului… Lângă Bialystok încercări disperate de breșă… Un regiment roșu și-a croit drum…” „Rușii înregistrează pierderi colosale în tancuri și avioane, dar încă se mai bat strașnic și, începând de duminică, au și învățat multe” (27 iunie). „Rușii se apără cu înverșunare. O
divizie rusească de tancuri rupe pozițiile unităților noastre de tancuri.”
Aici devine oportună relatarea unui episod pe care-l povestește în manuscrisul său Rattenhuber, șeful gărzii personale a lui Hitler.
Un avion, la bordul căruia se afla un ofițer al forțelor armate germane, suferă un accident în timp ce zbura deasupra Belgiei. Ofițerul, supraviețuind, este reținut de belgieni. Asupra sa s-au găsit planurile secrete ale invaziei trupelor germane în Franța, prin Olanda, Belgia și Luxemburg.
7 În această zi, de 8 iulie 1941, Hitler a sancționat o nouă decizie: „Moscova și Leningrad-ul să fie rase de pe suprafața pământului, pentru a scăpa în întregime de populația acestor orașe și de sarcina de a le hrăni în timpul iernii”… (N.A.).
60
Belgienii, după ce au luat cunoștință de conținutul planurilor, l-au expediat politicos pe ofițerul german în țara sa, împreună cu pachetul pe care-l avusese asupră-i.
Episodul a pricinuit dezbateri pline de haz la cartierul general al lui Hitler, ceea ce redă spiritul acelui „război ciudat” din Vest, când armata germană defila prin Europa mărșăluind triumfal.
Atunci așa se întâmplaseră lucrurile, însă acum era un alt gen de război, iar invadarea Uniunii Sovietice trebuia să fie altfel plătită. „Rușii opun o rezistență mult mai puternică decât se presupunea la început. Pierderile noastre umane și materiale sunt importante” (1 iulie).
Goebbels încearcă să găsească o explicație acestei „întâmplări neobișnuite”: „Deocamdată mai au ca aliat de nădejde îndărătnicia slavă, însă va pieri și ea într-o bună zi”.
Se avântă de la o concluzie la alta, unele de-a dreptul opuse: „Se pare că
rezistența rușilor este înfrântă pe întreg frontul. În momentul de față, bolșevismul trece prin cea mai gravă criză spirituală și organizatorică.
