Oblig toată lumea să nu pomenească o iotă despre vizita mea secretă la Führer.”
Sub vălul unei ploi de vară și al muzicii ușoare, antrenante, care se revărsa pe calea undelor, și-au dezbătut complotiștii, în taină, planul lor sinistru.
Iar germanii, în această ultimă duminică, „se plimbă sub ploaie, fără nicio grijă”, neștiind nimic despre catastrofa în care vor fi antrenați cu forța, peste câteva zile, de către cei cărora, într-un mod atât de absurd, le fusese încredințată conducerea destinelor lor.
Ultimele zile… 17 iunie. „Preparativele au fost încheiate în întregime. În noaptea de sâmbătă spre duminică trebuie să înceapă. La orele 3:30. Rușii stau în continuare la graniță, într-un front dens comasat…
… Statele Unite au cerut lichidarea consulatelor noastre și părăsirea țării până la 10 iulie. De asemenea este lichidată și biblioteca de informații a ministerului nostru, aflată la New-York. Toate astea sunt doar ușoare înțepături de ac, nu lovituri cu cuțitul. Oricând vom fi capabili să le rezolvăm.” În ceea ce privește „congelarea” depunerilor germane din Statele Unite, Goebbels notează: „El (Roosevelt) nu reușește decât să ne gâdile”.
18 iunie. „Operația de intoxicare referitoare la Rusia și-a atins punctul culminant. Am umplut lumea cu un puhoi de zvonuri, încât eu însumi mă
descurc greu în hățișul lor… Trucul nostru cel mai recent: intenționăm o conferință de pace cu participarea Rusiei. Plăcută delicatesă pentru opinia publică-mondială, dar unele ziare simt mirosul fripturii și aproape că-și dau seama despre ce-i vorba.
… Am audiat noi muzici de fanfară. Încă n-am găsit ceea ce ne trebuie. În același timp, totul se cere camuflat.” „Zvonurile, pâinea noastră cea de toate zilele”, notează în ajun Goebbels.
În afara „difuzorilor” speciali, lumea este inundată de zvonurile răspândite de presa aliaților Germaniei, în primul rând de cea italiană.
„Trăncănesc pretutindeni, despre ce știu și nu știu. Presa lor e groaznic de neserioasă”, citează Goebbels considerațiile lui Hitler exprimate într-o discuție purtată cu el. „Ne-au și jucat o festă, într-o oarecare măsură.
Datorită trăncănelilor lor au pricinuit pagube serioase operației de pe insula Creta. De aceea nu este permis să li se împărtășească secrete, cel puțin din cele a căror divulgare este nedorită.”
„Am lucrat până seara târziu. Problema Rusiei devine din ce în ce mai enigmatică. Difuzorii noștri de zvonuri lucrează excepțional. În toată
54
harababura asta o să pățim întocmai ca veverița care își pitise atât de bine vizuina, încât până la urmă n-a mai putut-o găsi.”
Și tot aici, după vreo câteva paragrafe, notează nervos și lipsit de consecvență: „Manevrele noastre referitoare la Rusia sunt dezvăluite treptat. Sunt ghicite. Timpul nu mai rabdă. Führer-ul mă sună încă din seara asta, târziu: când putem începe să tipărim trei milioane de manifeste, și cât poate dura răspândirea lor? Să se treacă imediat la lucru; termen: o noapte.
Începem chiar de astăzi”.
Însemnările din aceste zile se încheie cu oftaturi: „Până la acea oră
dramatică, timpul se scurge atât de încet”; „Aștept întristat sfârșitul săptămânii. Totul influențează asupra nervilor. Când se va declanșa operația voi simți, ca întotdeauna, că mi se ia un munte de pe umeri”.
19 iunie. „Cu prima ocazie trebuie să tipărim 20 000 de manifeste pentru ostașii noștri. Ordon să se procedeze în consecință, cu respectarea tuturor regulilor de vigilență. Tipografia va fi sigilată de Gestapo, iar muncitorii nu vor ieși din tipografie până în ziua stabilită. Vor fi hrăniți și cazați acolo.
Manifestele tipărite și ambalate vor fi predate reprezentanților armatei și, sub pază ofițerească, expediate pe front. Acolo, dimineața, cu câtva timp înainte de declanșarea operației, fiecare companie va primi un manifest.
Acum, treptat, problema Rusiei se clarifică. Era și imposibil de evitat. Iar rușii se pregătesc să sărbătorească Ziua Flotei maritime. Ca să vezi, vor avea ghinion.”
20 iunie. „Ieri: îngrozitor de multe treburi. Grabă înnebunitoare… Apelul Führer-ului adresat ostașilor din armatele dislocate în răsărit a fost tipărit, ambalat și expediat. Dar trebuie să sufere o modificare, din pricina explicării inexacte a fondului pactului germano-rus. Asupra dușmanului! Strălucită
expunere a chestiunii. Luând cele mai severe măsuri de vigilență, permitem soldaților de la ambalare să plece pe front.”
„La Führer: problema Rusiei este pe deplin clarificată. Mașina se pune treptat în mișcare. Totul merge ca uns. Führer-ul elogiază superioritatea regimului nostru… Ținem poporul adunat în jurul unei concepții unitare asupra lumii. Pentru a obține aceasta, utilizăm cinematografia, radioul și presa, pe care Führer-ul le caracterizează ca fiind cele mai importante mijloace de educare a poporului. Statul n-ar trebui niciodată să se priveze de ele. De asemenea, Führer-ul laudă abilitatea tactică a presei noastre…”
21 iunie. „Ieri: dramatica oră se apropie. O zi încordată. Se mai cer rezolvate o serie întreagă de mărunțișuri. Îmi plesnește capul de atâta lucru.
… Problema Rusiei devine din ce în ce mai dramatică, de la un ceas la altul. Molotov a cerut permisiunea să vină la Berlin, dar i s-a refuzat 55
solicitarea. S-ar fi cuvenit să recurgă la asta cu o jumătate de an în urmă.
Toți dușmanii noștri pier din pricina întârzierilor…
… Am probat noile muzici de fanfară. Acum am găsit ceea ce ne trebuia.
După amiază am lucrat la Schwanenwerder. Acolo sunt mai liniștit și mă
pot concentra.
… Acum cei de la Londra înțeleg just situația Moscovei. Așteaptă
izbucnirea războiului în fiece zi.
… Führer-ul e foarte satisfăcut de muzica noastră de fanfară. Ordonă să se mai adauge câte ceva. Din Horst Wessel Lied.5
22 iunie…
Cu caracterul său metodic, de neclintit, Goebbels descrie ca întotdeauna ziua care s-a scurs. Și, cu toate că la orele când scrie universul a și fost zguduit de știrea referitoare la invadarea Rusiei și sosesc mereu vești noi de pe frontul de Est, el pălăvrăgește îndelung în jurnal, de una de alta, despre audiția unor noi muzici de fanfară, despre discuția purtată cu o actriță, invitată să filmeze într-un nou film de război, despre micul dejun oferit în onoarea lui Pavolini, despre dejunul pe care îl organizase pentru italieni la el, la Schwanenwerder, înainte de a aborda esențialul.
„La orele 3:30 începe ofensiva. 160 de divizii complete. Frontul: 3 000
kilometri. Nenumăratele discuții referitoare la vreme. Cea mai uriașă
campanie din istoria universală. Cu cât se apropie mai mult ceasul loviturii, cu atât mai rapid se îmbunătățește starea de spirit a Führer-ului. Așa se întâmplă mai totdeauna cu dânsul. Pur și simplu se decontractează. Dintr-o dată i-a dispărut toată oboseala.
… Preparativele noastre sunt terminate. El6 a lucrat la această operație încă din iulie, anul trecut, și iată, a sosit și momentul decisiv. Tot ce era în general omenește posibil, a fost făcut. Acum se cere să decidă șansa militară…
