a Rusiei:
„Partea asiatică a R. nu este supusă vreunei examinări. Pe cea europeană
ne-o vom alipi. Chiar Stalin i-a spus, nu demult, lui Matzuoke că el este asiat.
Poftim de vezi!” (7 iunie).
Goebbels se pregătește exclusiv pentru război. Bagă fitile oriunde poate.
Interzice proiectarea de filme străine la „Cabaretul comic”, unde se „adună
toți criticii negativiști” pentru a le viziona. Prepară „noi măsuri împotriva evreilor din Berlin”. Atacă vehement acea parte a presei care nu laudă în suficientă măsură succesele armamentului german, calificând-o drept „presă
mic-burgheză”. Se amestecă în problemele de păstrare a secretului militar la toate ministerele berlineze. „Va trebui să deranjăm chiar și Gestapo-ul”.
Până și în ministerul său există ba un spion, ba un suspect de spionaj.
„Ordon să fie pus sub urmărire”. Însemnările lui Goebbels reprezintă o 46
autentică mărturie despre strânsele și permanentele lui legături cu Gestapo-ul.
Îl împiedică pe Ley, Führer-ul sindicatelor, să se manifeste public cu promisiuni de noi îmbunătățiri sociale în perioada postbelică, spre a nu trezi în rândurile populației setea de pace. În același timp ridică și interdicția existentă asupra dansului. „Măsura este necesară, ca să camuflăm cât mai mult operația noastră următoare. Poporul trebuie să creadă că acum
„suntem sătui de biruințe” și nu ne mai interesăm de nimic altceva decât de odihnă și dansuri” (10 iunie). După două zile, notează din nou: „Am studiat în detaliu, cu Glassmayer, noul program al emisiunilor radiofonice. În momentul actual ne comutăm în exclusivitate pe programe artistice distractive. De asemenea se va ridica interzicerea dansului. Toate acestea în scopul „intoxicării”.
Goebbels decide să se mai reducă din propaganda împotriva tutunului, pentru a nu fi lezați soldații fumători, apți să răspândească în rândurile poporului „idei înflăcărate”. „Războiul ascunde în sine, și fără asta, destui înflăcărați normali. De aceea ordon să se mai slăbească nițel propaganda ateistă prea violentă. În privința aceasta, vom avea suficient timp după
război” (17 iunie).
Își desconspirează încântat bucătăria provocatoare:
„Împreună cu O.K.W.-ul și cu acordul Führer-ului, îmi elaborez articolul privitor la invazie. Tema, „Exemplul Cretei”. Suficient de clar. Trebuie să
apară în Voelkischer Beobachter, iar după apariție ziarul urmează să fie confiscat… Londra va afla despre asta prin ambasada Statelor Unite, în 24 de ore. Acesta-i sensul manevrei. Totul trebuie să slujească la camuflarea acțiunii din Est. Acum e nevoie să utilizăm metode și mai puternice… Am să
termin articolul în a doua jumătate a zilei. Va fi magnific. O capodoperă a ingeniozității” (11 iunie).
„Articolul a fost scris, sancționat de Führer cu formele de rigoare, se va trimite la Voelkischer Beobachter. Se va proceda la confiscarea ziarului în timpul nopții”.
Sensul scamatoriei constă în faptul că articolul, care analizează operația cuceririi insulei Creta, conține o aluzie clară la caracterul instructiv al experienței dobândite cu acest prilej pentru, chipurile, apropiata invazie în Anglia. Iar confiscarea gazetei trebuie să dea naștere convingerii că
Goebbels a comis o eroare dezvăluind realele intenții ale Germaniei.
„Am dezbătut măsurile pentru Est, cu Taubert și Fisch. Din punct de vedere organizatoric, totul este în regulă. Secția de propagandă pentru Anglia se diluează treptat. Pentru R. îi am pe Malo, Mauer și, în primul rând, pe Palttzo. Lucrează excelent. Am primit noi aparate pentru lansarea 47
manifestelor. De-altminteri vor fi tipărite vreo 50 de milioane de exemplare.
La tipografia Reich-ului. Ambalarea lor se va efectua de 45 de ostași care, până la declanșarea operației, nu vor fi lăsați liberi. În felul acesta nu-i posibilă nicio scăpare. Se realizează un travaliu de proporții impresionante și nimeni nu bănuiește nimic despre el” (12 iunie).
„În toată lumea problema Rusiei devine, de la un ceas la altul, o mare enigmă. Trebuie să sperăm că nu va fi dezlegată prea devreme. Facem totul pentru camuflarea acestei chestiuni. Dar cât de mult va dura, numai zeii o știu” (13 iunie).
„Tema Rusiei apare din ce în ce mai mult în primul plan. Times publică un articol în care sunt exprimate tot genul de suspiciuni, și încă destul de precis” (13 iunie).
Vineri, 13 iunie, articolul lui Goebbels apare în ziarul „Voelkischer Beobachter”. Totul decurge conform planului stabilit; peste noapte, gazeta este confiscată.
„Mare senzație. Posturile de radio engleze declară că intervenția noastră
împotriva Rusiei este un simplu bluf, în spatele căruia încercăm să
ascundem preparativele pe care le facem pentru invadarea Angliei. Acesta era, de fapt, și scopul manevrei noastre.
În rest, politica informațiilor de peste hotare este dominată de o confuzie totală. Aproape că nu cred singuri ce spun.
Rușii, pare-se, încă nu presimt nimic. În orice caz, acționează în așa fel încât răspund de minune dorințelor noastre: forțele masate complet reprezintă un vânat lesne de capturat.
Oricum ar fi „O.K.W.-ul nu-și va putea camufla mult timp intențiile, deoarece sunt necesare, de asemenea, și măsuri militare pe față.
… Îi transmit lui Winckelkemper o misiune secretă, de a introduce în emisiunile noastre în limbi străine opinia englezilor referitoare la invazie și, în plină emisie, să efectueze o întrerupere bruscă. De parcă ar fi intervenit brusc foarfeca cenzurii.
„Și asta va contribui la starea de alertă” (14 iunie).
Și alte notițe, de la aceeași dată:
„Prusia orientală este atât de aglomerată cu trupe încât rușii, cu raidurile lor preventive, ne-ar putea cauza mari pierderi. Dar n-o vor face…”
„Articolul meu stârnește mare senzație la Berlin. Telegramele se răspândesc în toate capitalele. Bluful a reușit pe deplin. Führer-ul este extrem de bucuros de succes. Jodl, încântat”.
„Moscova publică o dezmințire: nu știe nimic despre intențiile agresive ale Reich-ului. Mișcările noastre de trupe au alte scopuri. În orice caz, Moscova nu întreprinde nimic, chipurile, împotriva noastră. Excelent!”
