pentru el, Anne se bucura să îl aibă aproape.
Anne Neville nu a mai fost pomenită în discuţiile lor, iar ea puse scrisoarea lui Izzie deoparte. Totuşi, când se trezea uneori, în primele ore ale dimineţii, cu dureri de spate din pricina greutăţii copilului, gândurile lui Anne fugeau la tiza ei şi simţea muşcăturile invidiei aducându-i lacrimi în ochi şi făcând-o să plângă în tăcere, pentru a nu-l deranja pe Richard.
Ştia că atunci când vremea avea să se îmbunătăţească, Richard va trebui să plece, dar Anne spera ca bebeluşul lor să se nască înainte de a se întâmpla asta – şi se ruga să îi dăruiască fiul de care el vorbea întotdeauna. Chiar dacă ea ar fi pierdut dragostea lui, copilul avea să îl lege de ea.
Pe măsură ce zilele deveniră mai lungi şi frigul din nord se înteţi, anul bisect 1472 le promitea o zi de iarnă în plus, iar Anne se trezi devreme în acea dimineaţă de joi, cu o durere înţepătoare în stomac şi la spate.
— Ce s-a întâmplat? întrebă Richard, trezit de icnetul ei brusc când durerea o cuprinse din nou. Se ridică în capul oaselor şi dădu baldachinul la o parte pentru a aprinde o lumânare. A sosit momentul naşterii?
148
- ELIZABETH ASHWORTH -
— Cred că da, spuse ea, ridicându-şi privirea spre părul lui ciufulit şi spre chipul lui brăzdat de zâmbetul nerăbdător care îi juca pe buze.
— Ţi-e teamă, spuse el, dându-i părul din ochi la o parte.
Să nu îţi fie. Richard se aplecă şi o sărută pe frunte. Am angajat cea mai pricepută moaşă, şi un doctor ar trebui să
ajungă imediat aici, la nevoie. Ei vor avea grijă ca bebeluşul să se nască în siguranţă.
— Au! strigă Anne, o nouă contracţie lovindu-i trupul.
Richard! Se întinse după mâna lui în timp ce el se întoarse pentru a se îmbrăca. Nu pleca! Nu mă lăsa!
— Trebuie să trimit după moaşă. Isabella va veni la tine.
— Dar ea nu ştie nimic despre naştere. Aş vrea ca mama să fie aici.
— Va veni moaşa, nu va întârzia mult. Fii curajoasă!
Richard îi luă mâna într-a lui, stând lângă pat şi privind-o, apoi îi sărută mâna. Dulcea mea Anne! Mă voi ruga pentru tine în timpul travaliului, spuse el.
— Broşa, strigă ea. Adu-mi broşa. El se întoarse şi o luă
din cutiuţa de lemn pe care i-o oferise pentru a-şi păstra bijuteriile, după care se întoarse lângă pat, aşezându-se pe margine şi prinzându-i podoaba pe cămaşa de noapte. Apoi îşi puse mâna pe stomacul ei, mângâind-o pe ea şi pe copil, şi apoi îi sărută pe amândoi.
În timp ce un nou val de durere o străpunse, Anne închise ochii şi îl văzu plecând, rugându-se la Sfânta Margareta din Antiohia ca bebeluşul să se nască teafăr şi nevătămat, aşa cum ea ieşise cu bine din pântecul dragonului.
Isabella veni lângă ea şi îi şterse faţa cu o pânză umedă.
Servitoarele fură trimise să aducă apă, care fusese încălzită
la foc, şi în timp ce moaşa îi pipăia stomacul şi vorbea în şoaptă, în colţul camerei, cu cele două asistente ale sale, Anne le predă cu totul, lor şi cunoştinţelor lor superioare, responsabilitatea trupului ei. Pe măsură ce durerea se intensifică, moaşa împinse perne sub ea, pentru a uşura naşterea.
149
- POVARA LOIALITĂŢII -
Anne nu simţise niciodată o durere atât de mare. Deşi femeile care o îngrijeau îi masau burta şi spatele cu unguente parfumate pentru a-i uşura agonia, ei i se părea imposibil să simtă o asemenea durere şi să rămână în viaţă.
Încercă să facă pace cu Dumnezeu, rugându-se, printre alte lucruri, pentru iertarea păcatului de a-i fi fost infidelă
tânărului ei soţ, pregătindu-se să întâlnească moartea, când încă un spasm agonizant o străpunse.
Apoi simţi o nevoie incontrolabilă de a împinge copilul din corpul ei şi, în timp ce moaşa o ţinea de mână şi o încuraja să împingă, Anne gâfâia şi transpira în camera supraîncălzită, iar copilul ieşea treptat din ea – mai întâi capul, apoi corpul se despărţi de ea într-o grabă alunecoasă, iar Anne mulţumi divinităţii pentru că ea şi bebeluşul erau acum fiinţe separate.
— Un băiat! îi spuse moaşa în timp ce înfăşă pruncul într-o pânză şi îi şterse sângele şi mucozităţile de pe faţă şi nas.
— Lasă-mă să văd, spuse Anne, încercând să îşi ridice în capul oaselor corpul sângerând.
— Un moment, spuse moaşa, apoi Anne îl auzi plângând în timp ce trase prima gură de aer, iar una dintre asistente îi legă şi apoi îi tăie cordonul care încă îl lega de ea. Moaşa îi spălă corpul micuţ în lapte cald şi îi puse un strop de miere pe limbă, pentru a-l linişti înainte de a-l înfăşa în olandă.
Apoi îl aşeză în braţele lui Anne. Avea capul acoperit de păr negru şi des. Chipul îi era roşu şi durduliu, iar din gura lui mică, cu gingii rozalii, ieşeau ţipete care nu se potriveau cu trupul lui micuţ.
— Este întreg? întrebă Anne, privind uimită la micuţul care, în urmă cu câteva minute, fusese înăuntrul ei. Are toate degetele? întrebă ea.
— Este perfect. Un băiat sănătos, spuse moaşa, zâmbind în timp ce îşi trecu o mână peste părul lui Anne. Ai fost curajoasă. Te-ai descurcat bine şi ai un fiu de care să fii mândră.
150
- ELIZABETH ASHWORTH -
Femeile o eliberară pe Anne de placentă, apoi o spălară şi puseră aşternuturi curate pe pat. Isabella luă copilul pentru a-l arăta tatălui său în timp ce ele se ocupau de mamă. Apoi micuţul a fost pus în leagăn, departe de lumină, şi legănat până când adormi, iar Anne, epuizată, se lăsă pe spate şi închise ochii.
Se trezi brusc, neştiind dacă fusese un vis, dar durerea pe care o simţi când se mişcă îi confirmă faptul că născuse.
Încercă să se ridice în capul oaselor, nerăbdătoare să vadă