— Cred că aveţi aici concerte bune.
— Oh, da! Încântătoare! Partea cea mai proastă este că sălile sunt prea aglomerate. Directorii nu fac deloc o distincţie pe cine să
admită şi pe cine nu. Dar eşti sigur că o să asculţi muzica cea mai bună. Întotdeauna comand o mulţime de partituri, a doua zi după
concert.
— Vasăzică vă place muzica nouă doar pentru noutatea ei?
— Oh; îţi dai seama că e la modă în Londra, căci altfel muzicanţii nu ar aduce-o aici. Aţi fost la Londra, cu siguranţă.
— Da, adeveri Margaret, am locuit acolo mai mulţi ani.
— Oh! Londra şi Alhambra sunt cele două locuri unde năzuiesc să
mă duc!
— Londra şi Alhambra!
— Da! de când am citit Povestirile din Alhambra. Nu le cunoaşteţi?
— Nu cred. Dar, desigur, e o călătorie foarte uşoară până la Londra.
— Da; dar mama n-a fost niciodată la Londra, spuse Fanny, coborându-şi vocea şi nu-mi înţelege năzuinţa. E foarte mândră de Milton; locul ăsta murdar şi plin de fum, cum mi se pare mie. Cred că îl admiră şi mai mult tocmai pentru aceste însuşiri.
— Dacă aici a fost căminul doamnei Thornton ani la rând, îi pot înţelege uşor dragostea pentru el, spuse Margaret, cu vocea ei clară
ca de clopoţel.
— Ce-aţi spus despre mine, domnişoară Hale? Pot să întreb?
Margaret nu avea cuvinte pregătite pentru a răspunde la această
întrebare, care o luă puţin prin surprindere, astfel încât domnişoara Thornton a fost aceea care a replicat:
— Oh, mamă, încercam doar să înţelegem de ce îţi place atât de mult la Milton.
— Mulţumesc, spuse doamna Thornton. Dar nu cred că
afecţiunea mea firească pentru locul unde m-am născut şi am crescut – şi care e de ani de zile căminul meu – are nevoie de explicaţii.
Margaret se simţi jignită. Aşa cum prezentase Fanny lucrurile, părea că discutaseră fără prea mult respect simţămintele doamnei Thornton; dar o revolta şi felul cum această doamnă voise să arate că era ofensată.
106
După o pauză de o clipă, doamna Thornton urmă:
— Cunoaşteţi ceva din Milton, domnişoară Hale? Aţi văzut vreuna din fabricile noastre? Magazinele noastre minunate?
— Nu! spuse Margaret. N-am văzut încă nimic din toate acestea.
Apoi simţi că, disimulându-şi totala indiferenţă faţă de toate aceste locuri, nu prea spunea adevărul, aşa încât continuă:
— Pot spune ca tata m-ar fi dus până acum, dacă aş fi vrut. Dar drept să spun, nu găsesc nicio plăcere să vizitez fabrici.
— Sunt locuri neobişnuite, spuse doamna Hale, dar e întotdeauna atâta zgomot şi murdărie. Îmi amintesc că am fost o dată, într-o rochie de mătase liliachie, să văd cum se fac lumânări şi mi-am distrus complet rochia.
— Se prea poate, admise doamna Thornton, pe un ton repezit, nemulţumit. M-am gândit doar că, fiind străini veniţi de curând într-un oraş care a ajuns să însemne ceva în ţară prin felul întreprinderilor sale şi prin dezvoltarea lor, poate că doreaţi să
vizitaţi câteva dintre locurile caracteristice; locuri unice în ţară, mi s-a spus. Dacă domnişoara Hale se răzgândeşte şi binevoieşte să se arate interesată de fabricile din Milton, pot spune doar că aş fi încântată să-i asigur intrarea în vopsitorii, sau în atelierele de dărăcit, sau la operaţiile mai simple de tors, care se desfăşoară în fabrica fiului meu. Fiecare îmbunătăţire a utilajului trebuie, cred, văzută acolo, în desăvârşirea ei.
— Îmi pare bine că nu vă plac filaturile şi fabricile şi toate celelalte asemenea lor, aproape că-i şopti Fanny, ridicându-se să-şi însoţească mama, care îşi lua rămas bun de la doamna Hale, foşnindu-şi mătăsurile cu demnitate.
— Cred că mi-ar plăcea să aflu totul despre ele, dacă aş fi în locul dumneavoastră, replică Margaret, liniştită.
— Fanny, începu doamna Thornton, în timp ce porneau cu trăsura, ne vom purta cât se poate de politicos cu aceşti Hale, dar te rog să nu legi una din prieteniile, tale pripite cu fiica lor. Nu cred că
e o fată potrivită pentru tine. Cât despre mamă, arată foarte bolnavă, dar mi se pare o persoană drăguţă şi liniştită.
— Nu vreau să leg nicio prietenie cu domnişoara Hale, mamă, spuse Fanny îmbufnată. Credeam că îmi fac datoria stând de vorbă
cu ea şi încercând să o distrez puţin.
— Oricum, John trebuie să fie acum mulţumit.
107
108
