Am stat în linişte câteva minute lungi şi tocmai mă întrebam dacă aveade gând să rămânem astfel toată noaptea, când începu din nou să
vorbească:
— În viaţă, mi-au plăcut cărţile. Se întoarse uşor spre mine, pentru a-iputea vedea strălucirea din ochi şi luciul pletelor aspre. Poate nu ştii că
eram, în felul meu, un cărturar. Lucrul acesta nu pare a fi prea binecunoscut, adăugă el pe un ton lipsit de inflexiuni. Ştii că, pe vremea mea,cărţile acopereau o gamă îngustă de domenii. În decursul vieţii mele demuritor am văzut în principal acele texte pe care Biserica le-a autorizat –
Evangheliile şi comentariile ortodoxe pe marginea lor, de exemplu.
Asemenea lucrări nu-mi erau de niciun folos şi, la data la care mi-ampreluat eu pentru prima dată tronul care mi se cuvenea, marile bibliotecidin Constantinopol fuseseră deja distruse. Ceea ce a mai rămas din ele, înmănăstiri, nu-mi era mie accesibil – nu puteam citi acele cărţi cu propriiiochi. Dar am avut şi alte resurse. Neguţătorii mi-au adus texte minunate,stranii, din nenumărate locuri – din Egipt şi din Ţara Sfântă sau de lamarile mănăstiri din Occident. Din ele am aflat despre ocultismul antic.
— 694 —
Şi, cum ştiam că nu voi putea ajunge în rai, adăugă pe acelaşi ton plat, amdevenit istoric, astfel încât să-mi pot păstra propria istorie pentrutotdeauna.
Rămase tăcut o vreme şi mi-a fost frică să-l întreb ceva. În cele din urmă
păru să se însufleţească, bătând cu palma sa mare în braţul scaunului.
— Aşa s-a născut biblioteca mea.
Eram prea curios pentru a mai păstra tăcerea, deşi am reuşit cu maredificultate să formulez întrebarea:
— Dar după… după ce ai murit, ai continuat să colecţionezi cărţi?
— Oh, da! Se întoarse pentru a se uita la mine, poate fiindcă îlîntrebasem ceva din proprie iniţiativă, şi îmi zâmbi întunecat; privirea lui,umbrită, mi s-a părut foarte greu de susţinut. Ţi-am spus, în sufletul meusunt un cărturar, aşa cum sunt şi războinic, iar aceste cărţi mi-au ţinutcompanie de-a lungul anilor. Poţi învăţa din ele şi o sumedenie de lucruripractice – arta politicii, de pildă, sau tacticile combative ale marilorgenerali. Dar am multe feluri de cărţi. Le vei vedea mâine.
— Şi ce anume vrei să fac eu pentru biblioteca ta?
— Aşa cum am spus, să cataloghezi cărţile din ea. N-am făcut niciodată
un inventar complet al tuturor posesiunilor mele, al originilor şi al stăriilor. Aceasta va fi prima ta misiune, şi o vei duce la îndeplinire mai repedeşi mai eficient decât oricine altcineva, date fiind multele limbi pe care levorbeşti şi amploarea cunoştinţelor tale. Pe parcursul acestei misiuni veilucra cu unele dintre cele mai strălucite – şi mai profunde – cărţi scrisevreodată. Multe dintre ele nu mai există nicăieri altundeva. Poate ştii,domnule profesor, că numai circa unu la mie din întreaga literatură
produsă în decursul mileniilor a supravieţuit până azi. Eu mi-am asumatsarcina de a mări, odată cu trecerea secolelor, acest procent.
În vreme ce vorbea, am remarcat din nou acea stranie claritate şi răceală
a vocii lui, ca şi bârâitul din profunzimile ei – precum zornăitul unui şarpecu clopoţei sau clipocitul apei curgând peste stânci.
— Cea de-a doua misiune a ta va fi mult mai amplă. De fapt, va dura lanesfârşit. Când îmi vei cunoaşte biblioteca şi obiectivele ei atât de bine pe
— 695 —
cât le ştiu eu, vei ieşi în lume, sub comanda mea, şi vei căuta noi achiziţii –
dar şi vechi –, fiindcă nu voi înceta niciodată să colecţionez realizăriletrecutului. Îţi voi pune la dispoziţie numeroşi arhivişti, pe cei mai buni, iartu îi vei aduce pe alţii sub puterea ta.
Dimensiunile acestei viziuni şi implicaţiile sale depline – dacă leînţelesesem corect – mă copleşiră aidoma unui val de transpiraţieîngheţată. Am reuşit să-mi regăsesc glasul, deşi îmi tremura.
— De ce nu continui să faci tu însuţi acest lucru?
Zâmbi cu privirea aţintită în foc, şi din nou am zărit pentru o fracţiunede secundă licărirea unui chip diferit – câinele, lupul.
— De acum înainte voi avea altele de care să mă ocup. Lumea seschimbă şi intenţionez să mă schimb şi eu odată cu ea. Poate că în curând,pentru a-mi împlini ambiţiile, nu voi mai avea nevoie de forma asta – şiarătă cu un gest moale al mâinii spre înfăţişarea sa medievală, spre forţadeosebită, însă moartă, a membrelor lui. Dar ţin mult la bibliotecă şi vreaus-o văd dezvoltându-se. În plus, simt de la o vreme că locul acesta e din ceîn ce mai puţin sigur. Mai mulţi istorici au fost aproape de a-l descoperi,iar tu ai fi făcut-o singur, dacă te-aş fi lăsat în pace suficient de mult timp.
Dar am nevoie de tine aici, imediat. Miros pericolul apropiindu-se, iarbiblioteca trebuie catalogată înainte de a fi mutată.
Mi-a prins bine, timp de o clipă, să mă prefac din nou că visez.
— Unde ai de gând să o muţi?
„Şi pe mine odată cu ea?”aş fi putut să adaug.
— Într-un loc antic, mai vechi chiar decât cel de aici, care păstrează
pentru mine multe amintiri. Un loc izolat, dar apropiat totodată de marileoraşe moderne, de unde să pot pleca şi unde să mă pot întoarce cu uşurinţă.
Vom aranja biblioteca acolo, iar tu îi vei spori considerabil colecţia.
Mă privi cu un soi de încredere care, pe o figură omenească, ar fi pututaduce a afecţiune, apoi se ridică în picioare cu obişnuitele sale mişcăriviguroase, dar stranii.
— Am discutat destul pentru o seară, îmi spuse. Văd că eşti obosit. Haisă folosim orele ce vin pentru a citi puţin, aşa cum obişnuiesc eu, iar apoi
— 696 —
va trebui să ies. Dimineaţă, va trebui să iei creioanele şi hârtia pe care levei găsi lângă tiparniţă şi să începi catalogarea. Cărţile mele sunt dejasortate pe categorii, nu în funcţie de secol sau deceniu. O să vezi. Există şio maşină de scris, pe care am adus-o pentru tine. Poate vei dori să
alcătuieşti catalogul în latină, dar las acest amănunt la alegerea ta. Şi,desigur, eşti liber acum şi oricând să citeşti tot ce doreşti.
