— 705 —
afectuoasă.
— Acesta prezintă un interes special pentru mine – şi pentru tinedeopotrivă, cred. Lucrările de aici sunt biografii ale mele.
Fiecare volum de acolo avea o anume legătură cu viaţa lui. Erau cărţiscrise de istorici bizantini şi otomani, unele dintre ele originale extrem derare, plus numeroase reeditări în decursul anilor. Erau de asemeneabroşuri medievale din Germania, Rusia, Ungaria, Constantinopol, toatereferitoare la crimele sale. Despre multe dintre ele nici nu auzisem încadrul cercetărilor mele, şi am simţit un fior de anormală curiozitate, până
ce mi-am amintit că nu mai aveam acum niciun motiv pentru a finalizaacele cercetări. Am văzut şi numeroase volume de folclor, începând cusecolul al XVII-lea, axate pe legendele despre vampiri; mi s-a părutdeopotrivă straniu şi cumplit faptul că le indusese atât de făţiş printrebiografiile lui. Îşi sprijini mâna lată de una dintre primele ediţii aleromanului lui Bram Stoker şi zâmbi, dar nu spuse nimic. Apoi se îndreptă
spre o altă secţiune.
— Cele de aici te vor interesa de asemenea în mod special. Sunt lucrăride istorie a secolului tău, XX. Un secol interesant – aştept cu nerăbdareanii ce vor urma. Pe vremea mea, un domnitor putea elimina elementeleturbulente, doar câte unul o dată. Voi faceţi azi acest lucru cu o eficienţă
infinit mai mare. Ţine seama, de exemplu, de progresele realizate de lablestematul tun care a doborât zidurile Constantinopolului la focul divinpe care ţara ta adoptivă l-a aruncat asupra oraşelor japoneze cu câţiva aniîn urmă. Schiţă către mine o vagă plecăciune curtenitoare, de admiraţie şifelicitare, după care continuă: Probabil că ai citit deja multe dintre acestelucrări, domnule profesor, dar poate că acum le vei răsfoi privindu-le dintr-o nouă perspectivă.
În cele din urmă îmi permise să mă aşez din nou lângă foc, unde amgăsit altă porţie de ceai fierbinte aşteptându-mă. Când ne aşezarămamândoi pe scaune, se întoarse spre mine.
— Curând, va trebui să iau şi eu o gustare, spuse încet. Dar mai întâiam să-ţi pun o întrebare.
— 706 —
Mâinile începură să-mi tremure, în ciuda intenţiei mele de a mă
stăpâni. Încercasem până în acel moment să-i vorbesc cât mai puţin posibil,fără a-i stârni furia.
— Te-ai bucurat de ospitalitatea mea, aşa cum o pot oferi eu aici, şi deîncrederea mea nemărginită în talentele tale. Vei avea parte de o viaţă
eternă, la care puţine fiinţe pot spera. Eşti liber să dispui cum vrei de ceamai strălucită arhivă de felul ei, din câte există pe faţa pământului. Opererare îţi stau la dispoziţie, opere care acum nu mai există nicăieri altundeva.
Toate acestea sunt ale tale. Se fâţâi în scaun, ca şi cum îi era greu să steacomplet nemişcat mai mult timp, apoi continuă: În plus, eşti un om cu oraţiune şi o imaginaţie deosebite, de o acurateţe extremă şi cu o judecată
profundă. Am multe de învăţat de la metodele tale de cercetare, de la modulîn care îţi sintetizezi sursele şi de la imaginaţia de care dispui. Pentru toateaceste calităţi, ca şi pentru marea cunoaştere pe care ele o alimentează, te-am adus aici, în mijlocul comorilor mele.
Făcu din nou o pauză. Îi urmăream trăsăturile, incapabil să-mi întorcprivirea în altă parte. El se uita în foc.
— Cu onestitatea ta fermă, poţi desluşi lecţiile istoriei, continuă
Dracula. Istoria ne-a învăţat că omul e rău din fire, de o răutate sublimă.
Binele nu e perfectibil; maleficul e. De ce să nu-ţi foloseşti atunci calităţileîn slujba a ceea ce este perfectibil? Îţi cer, prietene, să mi te alături debunăvoie în cercetările mele. Dacă vei accepta, te vei scuti pe tine de o maresuferinţă, iar pe mine de multe necazuri. Împreună vom duce munca deistoric dincolo de orice limite cunoscute azi. Nu există puritate mai maredecât cea a chinurilor istoriei. Tu vei avea ceea ce-şi doreşte orice istoric:pentru tine, istoria va fi realitate. Ne vom spăla pe mâini în sânge.
Îşi întoarse întreaga forţă a privirii spre mine, cu ochii ce îi scânteiau,cunoscători, şi cu buzele rubinii întredeschise. Ar fi fost un chip de ointeligenţă desăvârşită, dacă nu l-ar fi animat o ură atât de feroce. M-amstrăduit să nu mă prăbuşesc, să nu mă reped la el în secunda aceea, să numă arunc în genunchi în faţa lui, să nu-i cedez controlul asupra mea. Eraun conducător, un suveran; nu tolera niciun refuz. Am invocat dragostea
— 707 —
pentru tot ce avusesem în viaţa mea şi am rostit cuvântul cât de ferm amizbutit:
— Niciodată.
Faţa îi tresări, palidă, iar nările şi buzele îi zvâcniră.
— În mod cert ai să mori aici, domnule profesor, spuse încercând parcă
să-şi controleze glasul. Nu vei părăsi niciodată încăperile acestea viu, deşivei ieşi de aici într-o nouă viaţă. De ce să nu-ţi oferi o posibilitate dealegere în privinţa asta?
— Nu, am replicat cât de blând am putut.
Se ridică, ameninţător, şi zâmbi.
— Atunci vei lucra pentru mine împotriva voinţei tale.
O întunecime începu să se închege în faţa ochilor mei şi mi-am adunattoate rezervele interne de… de ce oare? Pielea a început să mă furnice şistele mi-au apărut în jur, pe fondul semiobscurităţii din sală. Când s-aapropiat, i-am văzut faţa nedisimulată – o imagine atât de cumplită încâtacum nu mi-o mai pot aminti, deşi am încercat. Apoi n-am mai ştiut nimicun timp îndelungat.
M-am trezit în sarcofagul meu, în beznă, şi am crezut că e din nouprima zi, prima mea trezire aici, până când mi-am dat seama că ştiu bineunde mă aflu. Eram slăbit, mult mai slăbit de data aceasta, iar rana de lagât supura şi zvâcnea. Pierdusem sânge, dar nu atât de mult încât să mă
răpună complet. După o vreme am reuşit să mă mişc, să ies tremurând dinînchisoarea mea. Mi-a revenit în minte clipa în care îmi pierdusemcunoştinţa. La lumina lumânărilor care mai ardeau încă, l-am văzut peDracula dormind din nou în mormântul lui. Avea ochii deschişi, sticloşi,buzele roşii, iar mâna încleştată pe pumnal. M-am întors cu spatele, cutrupul şi sufletul covârşite de oroare şi m-am ghemuit lângă foc, încercândsă mănânc ce am găsit acolo. Aparent avea de gând să mă distrugă treptat,poate să-mi lase deschisă până în ultimul moment posibilitatea de alegereoferită cu o noapte în urmă, astfel încât să-i pot pune la dispoziţie întreagaforţă a unei minţi dornice şi binevoitoare. Eu am însă acum un singur ţel –
— 708 —
ba nu, două: să mor cu personalitatea mea cât mai intactă posibil, însperanţa diminuării relelor cumplite pe care le voi face odată ce voi deveniun mort viu, şi să rămân în viaţă suficient timp pentru a scrie cât maimult, deşi probabil că aceste file vor putrezi aici, necitite vreodată. Acesteambiţii sunt singurele lucruri care mă mai susţin. E o soartă mai rea decâtorice m-ar fi putut cutremura vreodată.
Ziua a treia
Nu mai sunt foarte sigur ce zi e; încep să cred că au mai trecut şi altezile sau că am visat timp de câteva săptămâni, ori că răpirea mea s-aprodus acum o lună. În orice caz, e a treia oară când scriu. Mi-am petrecutziua examinând biblioteca, nu pentru a împlini dorinţa lui Dracula de a ocataloga, ci pentru a afla din ea ceva ce ar putea fi de folos cuiva – dar învan. Voi scrie doar că am descoperit azi că Napoleon şi-a asasinat doigenerali în primul său an ca împărat – decese despre care n-am văzutpomenindu-se nicăieri până acum. Am examinat de asemenea o scurtă
lucrare a Anei Comnena, istoricul bizantin, intitulată Tortura autorizată
de împărat pentru binele poporului – dacă greaca mea e corectă. În secţia destinată alchimiei am găsit un volum extraordinar ilustrat al Cabalei, provenind poate din Persia. Pe rafturile cu lucrări despre erezii am dat peste o evanghelie bizantină a Sfântului Ioan, dar e ceva în neregulă cu începutul textului: se referă la întuneric, nu la lumină. Va trebui s-o răsfoiesc cu atenţie. Am descoperit şi un volum englez din 1521
