Stăpânul îşi încordează maxilarul.
— Susanna nu a fugit singură de acasă. A fost ajutată de domnul Lewis din Raleigh.
Domnul Worth ridică din sprâncene dezaprobator.
— Ai fost ajutată de un gentleman?
Este şocant să descopăr cu câtă uşurinţă am ajuns să mint.
— Nu am fugit. Prin urmare, nu am primit niciun ajutor.
— Vrei să spui că domnul Lewis nu te-a ajutat să fugi?
— Domnul Lewis nu m-a ajutat să fug.
— Domnule Pratt, l-aţi văzut pe domnul Lewis împreună cu domnişoara Marsh?
— Nu, spune stăpânul, abia mişcând din buze.
Domnul Worth se consultă din nou cu mai-marii oraşului.
— Vreunul dintre dumneavoastră i-a văzut cumva împreună pe cei doi?
Un cor înăbuşit de negaţii se înalţă în aer.
— Înţeleg, zice domnul Worth, aruncând în jur priviri încruntate.
Stăpânul bate nerăbdător cu degetele în masă.
— Deborah i-a văzut. A venit să mă anunţe înainte să plec de la moară şi eu am pornit imediat căutarea. Dar băiatul nu a fost nicăieri de găsit.
Îi face un semn din cap fiicei lui şi Deborah se ridică în picioare.
— Erau împreună, zice ea cu glas ridicat şi încordat. I-am văzut pe domnul Lewis şi pe Susanna stând de vorbă la marginea pădurii şi pe urmă au luat-o la fugă pe potecă.
Domnul Worth se trage de barbă, după care mai notează ceva în registru.
— Eşti sigură că persoana era domnul Lewis?
— Da, unchiule Worth, sunt sigură.
330
— Cum de eşti aşa de sigură? Ai vorbit cu el?
Mă uit curioasă la Deborah. Sigur că a discutat cu Mark. Doar a venit pe urmă şi mi-a spus că Mark mă caută. Stăpânul s-ar înfuria foarte tare dacă ar afla că a vorbit cu un străin.
Deborah îmi aruncă o privire imploratoare.
— Domnule Worth, intervin eu – deşi Deborah şi cu mine nu am fost niciodată în relaţii prieteneşti, nu văd de ce am avea amândouă
de suferit –, Deborah nu s-a apropiat de domnul Lewis pentru a putea vorbi cu el. Domnul Lewis a venit la mine în bucătărie. Şi m-am plimbat cu dânsul până la Pârâiaşul dintre Stânci.
Magistratul îşi dă peste cap părul albit ca să se uite la mine cu şi mai mare atenţie.
— Deci recunoşti că domnul Lewis a fost la ferma domnului Pratt?
Tensiunea începe să se acumuleze în mine, dar mă forţez să mă
calmez. Oricât de mult aş vrea să nu-l implic pe Mark, n-am încotro, mărturia lui Deborah m-ar contrazice.
— Da, a fost, dar nu m-a ajutat să fug.
— Şi unde se află domnul Lewis în clipa de faţă?
— Bănuiesc că s-a întors la Raleigh.
Magistratul lasă tocul pe masă, îşi împreunează mâinile şi adoptă
o expresie severă.
— Domnul Lewis este pretendentul tău?
Întrebarea mă ia pe neaşteptate şi mă face să-mi înghit cu greu un hohot de râs.
— Nu, domnule, nici vorbă. Pentru moment nu am intenţia de a mă căsători.
— Un lucru pe care i l-ai dat de înţeles şi fiului meu, rosteşte domnul Worth pe un ton leneş, din care răzbate însă resentimentul.
