— Grozav, spun eu şi muşc din biscuitul cu scorţişoară. Mestec şi mă opresc, plin de admiraţie. Gustul e nemaipomenit. Ce fel de plăcintă vreţi să faceţi? mormăi printre înghiţituri.
— Cu mere şi piersici, răspund ele la unison, apoi izbucnesc în râs.
— Sunt dispus să încerc din fiecare.
Susanna se uită la mine şi ochii îi sclipesc.
— Vei avea, fără îndoială, ocazia.
Nişte paşi se aud bocănind pe culoar, venind din spatele casei.
După câteva clipe apare bunicul, deja echipat cu blugi, o cămaşă de golf şi pantofi sport.
— De ce te-ai trezit aşa de devreme? îl întreb eu.
— Cursa, se încruntă el la mine.
Cuvântul mă loveşte drept în stomac. Mă prefac că nu înţeleg.
— Ce cursă?
— Carolina Cross-Country Challenge, ridică el din sprâncene.
388
Cursa pentru care te-ai antrenat şi despre care ne-ai împuiat capul în ultimele patru luni. Cursa care începe peste două ore. Dacă vrei să
ajungem la timp, trebuie s-o luăm repede din loc.
— Nu mă duc.
Mă doare să rostesc aceste cuvinte.
Susanna se încruntă la mine, cu mâinile în şolduri şi braţele acoperite până la cot de făină.
— De ce nu te duci?
— Am alte planuri.
— Alte planuri? se înalţă ca un tunet vocea bunicului în spaţiul aglomerat. Sherri m-a făcut să-i promit că o să fiu suporterul tău cel mai entuziast. Şi te asigur, tinere, că nu m-am sculat cu noaptea în cap fiindcă îmi face bine la sănătate.
Uau. Ce drăguţ din partea lui. Foarte, foarte drăguţ.
— Mersi, bunicule, dar m-am răzgândit.
Susanna se reazemă de masa de lucru şi îşi coboară vocea.
— Trebuie să te duci. Insist.
Te pomeneşti că a înnebunit. Chiar îşi închipuie că o s-o las baltă?
Chiar dacă adevărul e că m-am antrenat luni în şir pentru cursa asta?
— Dar trebuie să stau aici, cu tine.
— Te rog, du-te.
Să nu mă fi trezit din vis?
— Chiar vrei să mă duc?
— Sigur. Nu are niciun rost să pierzi cursa din cauza mea. Întinde braţul şi mă prinde de mână. Eu voi găti cu Norah, iar tu te vei duce să te întreci în cursa aceea. Sunt două lucruri care pot fi făcute în acelaşi timp.
— Dar asta este prima ta zi aici.
— Ieri a fost prima. Astăzi este a doua. Zâmbeşte cu toată faţa. Te rog, du-te. E important pentru mine.
OK, şi pentru mine este important, dar, oricât ar părea de ciudat, nu la fel de important ca în urmă cu o lună. Mountain bikingul mi-a dat putere şi rezistenţă. Mi-a dat exact ceea ce trebuia pentru a o 389
salva pe Susanna. Toate celelalte au venit ca bonus.
— Dar nu e absolut necesar să o fac. Nu mai e.
— Atunci fă-o de dragul meu.
Mi-e greu să procesez ce-mi spune. Alexis mi-a dat papucii din cauza pasiunii pentru ciclism. Susanna mă împinge să concurez atunci când nu mai vreau.
— Ieri am încasat-o destul de zdravăn.
