jos telefonul. Cum te simţi? mă întreabă.
Îmi las ochii să se deschidă larg.
— Odihnită.
— Bine, dă ea din cap. Tocmai vorbeam cu mama lui Mark.
Termin imediat.
Mă ridic în şezut, înfăşurată în continuare în pătură, şi mă uit în jur. Ceasul de deasupra vetrei are arătătoare. E trecut cu puţin de miezul zilei.
392
Norah aşază telefonul pe o măsuţă şi se trage mai spre marginea fotoliului.
— Ţi-e foame?
— Nu, doamnă.
Aici mâncarea e variată şi din abundenţă, îmi zic în sinea mea, şi ai de ales dintre prea multe feluri, lucru cu care încă nu m-am obişnuit.
— Dar mi-e puţin sete, adaug.
— Am făcut nişte ceai. Vrei să bei?
— Da, mulţumesc.
Încerc să mă ridic şi ezit. Mă opresc. Capul mi se învârte.
— Nu te ridica. Ţi-l aduc eu.
Am căzut probabil în păcatul lenei, din moment ce nu-i resping oferta. Mă reazem de spătarul canapelei şi o aştept să revină cu cana de ceai. Sorb cu plăcere. A adăugat un pic de miere.
— Susanna, băieţii se vor întoarce curând.
— S-a terminat cursa?
— Da.
— A câştigat?
— O să îl las pe el să îţi spună. Suflă în propria cană cu ceai şi surâde. Când se vor întoarce, nu vom mai avea ocazia să discutăm în particular. Ai întrebări să-mi pui despre viaţa în afara… comunităţii tale?
Întrebări? Cum nu? Am capul plin de ele.
Oare părinţii lui Mark mă vor accepta?
Cum voi învăţa să lucrez cu toate aparatele acelea electrocasnice?
De ce se spală oamenii aceştia în fiecare zi şi ce mi s-ar putea întâmpla dacă nu fac şi eu la fel?
O să ajung vreodată să mă simt în largul meu aici?
— Norah, spun eu clătinând din cap, adevărul e că mă minunez de tot ce văd. Am atâtea întrebări de pus, încât nu ştiu cu ce să încep.
— De ce nu mă laşi pe mine să aleg un subiect? Eu o să vorbesc şi, dacă e ceva ce nu înţelegi, poţi să mă întrerupi ca să-mi pui întrebări.
393
— Da, e bună ideea.
Aşez cana cu ceai pe masa din capătul canapelei, mă înfăşor mai bine în pătură şi aştept cu nerăbdare să înceapă.
— Bun, hai să discutăm mai întâi despre treburile femeieşti.
Simt roşeaţa cum îmi cuprinde obrajii.
— Treburile femeieşti?
Încuviinţează cu o mişcare din cap. Are o expresie calmă
întipărită pe faţă.
— O să-ţi explic cum ne îngrijim noi de corpurile noastre. Cum denumeşti tu lucrul acela care i se întâmplă unei femei în fiecare lună?
Roşeaţa începe să dispară din obrajii mei la auzul tonului ei blajin.
— Sângerare.
