— E bine. E un termen care ar fi înţeles şi aici, cu toate că noi preferăm ciclu…
Sorb iarăşi din ceai şi mă desfăt cu dulceaţa zahărului şi ghimbirului. Norah continuă să-mi vorbească despre o mulţime de lucruri. Baie, îngrijirea dinţilor, raderea părului, coafatul. Foloseşte cuvinte pe care le cunosc, ca de pildă perie şi lamă. Dar şi altele pe care nu le ştiu – şi pe care îi voi cere să mi le repete.
Dar nu se abate niciodată de la tonul ei calm şi blând. Face pauză
între subiecte şi mă urmăreşte plină de solicitudine. Şi eu devin din ce în ce mai încrezătoare că voi putea să învăţ totul având o asemenea doamnă în viaţa mea.
394
CAPITOLUL 42
LIMITĂRI ŞI POSIBILITĂŢI
Intru pe aleea care duce spre casa de pe marginea lacului şi o văd pe bunica stând pe verandă. Bea ceai cu gheaţă şi citeşte o carte. O
lasă din mână când bunicul şi cu mine coborâm din maşină.
— Susanna e înăuntru, se odihneşte, spune înainte să apuc să
întreb ceva.
Mă aplec şi o sărut pe obrazul moale şi catifelat.
— Îţi mulţumesc că ai avut grijă de ea astăzi.
— Cu plăcere. Mă mângâie pe mână. Sunt foarte mândră de tine, Mark.
Dau din cap fără să scot o vorbă.
Bunicul se lasă să cadă într-un balansoar şi mormăie:
— Mă bucur că s-a terminat. A fost al dracului de cald astăzi.
— Of, nu mai bombăni. Şi nu te mai preface că nu ţi-a plăcut, râde bunica.
Intru în casă şi închid uşa în urma mea, după care scrutez în grabă
încăperea. Nu trebuie să caut prea departe. Susanna stă aşezată de-a curmezişul pe canapea, cu ochii închişi şi gura uşor căscată. Pare mică, palidă şi neajutorată. O pornire drăgăstoasă mă cuprinde –
este ceva enorm, ca un val care mă ia pe sus.
Mă strecor pe canapea, lângă ea, şi-i iau mâna care se odihneşte pe pernă.
Deschide imediat ochii. Un zâmbet visător îi arcuieşte buzele.
— Bună, zice cu o voce joasă, răguşită, aproape normală.
— Cum te mai simţi?
395
— Bine.
— Bravo. Şovăi. Ţi-a spus bunica despre doctorul la care vrem să
te ducem să te consulte? O să vin cu tine.
— Da. Se întinde, apoi se trage mai aproape de mine. Ai câştigat cursa?
— Nu, dar nici nu m-am făcut de râs.
Traseul nu a fost foarte dificil, însă s-au prezentat prea mulţi concurenţi de valoare şi am avut dureri prea mari, aşa încât nu m-am clasat decât al douăzecilea în grupa mea de vârstă. Keefe a terminat, bineînţeles, primul, şi a făcut tot ce a putut ca să-mi dea peste nas, numai că dansul lui victorios nu m-a deranjat aşa de tare pe cât şi-a dorit. Clasarea în top douăzeci a fost un rezultat grozav –
uimitor chiar –, având în vedere toate prin care am trecut.
Amuzamentul meu l-a enervat, aşa că s-a îndepărtat mârâind printre dinţi.
Susanna îmi cercetează faţa.
— Îmi pare rău. Eşti supărat?
Îi răspund cu un sărut – un sărut apăsat, zdravăn, înfometat.
— Niciun pic, murmur cu buzele lipite de gura ei.
Zâmbeşte şi se retrage din îmbrăţişare. Ochii îi fug spre uşă.
— Mark, serios vorbind, Norah şi Charlie pot intra în orice clipă.
