Scârţ.
Un sunet neobişnuit mă trezeşte din reverie. Mă îndrept de spate şi-mi încordez privirea: mă uit prin vălul limpede al Cascadei Şoaptelor. Pe celălalt mal pădurea huruie şi vâjâie. Umbrele se clatină şi se mişcă. Un tânăr se iveşte dintr-odată printre copaci.
Poartă straie străine şi călăreşte o fiară mecanică ciudată.
Sar în picioare, cu sângele pulsând mai iute în vine. Raţiunea îmi 8
spune să plec. Curiozitatea mă mână să stau.
Tânărul se rostogoleşte la vale cu o viteză înfricoşătoare pe o cotigă pe două roţi făcută din bare metalice subţiri. Stă cu picioarele îndoite şi prinde viteză în capătul potecii, apoi se loveşte de malul abrupt şi se prăbuşeşte la pământ.
Clatină ameţit din cap, se ridică şi-şi sprijină braţele de genunchi, trăgând de câteva ori aer adânc în piept. Apoi, dintr-o singură
mişcare lină, îşi ia maşinăria de pe jos şi îşi aruncă un picior pe după
şaua aceea ciudată.
Curiozitatea învinge. O să mai zăbovesc pe aici.
9
CAPITOLUL 2
TOT FELUL DE CIUDAŢI
Ziua Eroilor 1 nu a decurs deloc aşa cum mi-am planificat.
Rezolvarea problemei cu slujba de vară ar fi trebuit să fie mult mai simplă.
Scopul meu era să găsesc suficienţi clienţi cât să-mi acopăr cheltuielile cu cursele de mountain bike. Cum eu intrasem deja în vacanţa de vară – care la şcolile de stat n-avea să înceapă decât peste două săptămâni –, aveam un avantaj competitiv pe care nu voiam să-l pierd. Toţi cei şase clienţi ai mei de anul trecut se declaraseră de acord cu continuarea colaborării şi câţiva dintre ei mă
recomandaseră şi altora. Şi asta urma să-mi asigure de lucru exact cât aveam nevoie.
Aşa că în dimineaţa asta am ieşit pe uşă convins că în două-trei ore o să termin. Vezi să nu! Uitasem cât de importante sunt curţile pentru unii oameni. Iarba trebuie să fie uite aşa de deasă. Şi uite aşa de verde. Toată vorbăria asta despre iarbă mi-a dat ameţeli.
Unul din clienţii cu recomandările, doamna Joffrey, s-a dovedit a fi extrem de preocupată de gazonul ei. Cinci minute am fost nevoit să o ascult perorând numai despre înălţimea firelor de iarbă. Iarba trebuie să aibă fix nouă centimetri înălţime – nu zece şi nici opt.
— Ai înţeles, Mark?
1 Sărbătoare oficială în SUA, dedicată memoriei soldaţilor americani ucişi în luptă
sau în serviciul militar. Se comemorează în ultima zi de luni din mai şi marchează
totodată începutul sezonului vacanţelor de vară.
10
— Da, doamnă. Nouă centimetri.
— Bine. Începi de mâine, da? La opt fix?
Dau din cap hotărât, ca un antreprenor experimentat ce sunt.
— Opt fix.
Doamna Joffrey aruncă o privire impacientată spre ceas şi dispare rapid în casă.
Mă uit şi eu la ceas. Fir-ar să fie. Pentru după-amiaza asta îmi propusesem un antrenament foarte lung cu bicicleta. Şi în schimb îmi pierdusem aproape toată ziua discutând despre iarbă.
Pedalez spre casă şi mă năpustesc în sus pe scări, spre dormitorul meu. Un morman de pantaloni şi tricouri de ciclism curate stau frumos întinse pe pat. Îmi azvârl pe mine echipamentul şi cobor în fugă scările.
Un miros îmbietor mă face să mă opresc la uşa garajului. Strecor o privire în bucătărie.
Mama stă în faţa aragazului şi aruncă brânză rasă în oala în care fierbe broccoli. Alături bolboroseşte la foc mic o altă oală.
— Friptură înăbuşită? o întreb.
Dă din cap că da.
— Cu cartofi la cuptor.
Al doilea fel de mâncare pe lista mea de favorite. Ce decizie grea –
să rămân să mănânc sau să plec cu bicicleta?
— Când e gata?
— Acum, se scuză mama zâmbind. Am crezut că ai terminat cu antrenamentul pe ziua de azi.
