Tot ce se poate. N-am cum să ştiu.
Intru în garaj şi-mi verific atent bicicleta, hotărât să-mi şterg complet din cap ultima oră. Şi să mă concentrez asupra unor lucruri mai importante. Ca de pildă să am grijă de bicicletă. Şi de mine. Mi-ar prinde bine nişte calorii.
În bucătărie îmi pun în farfurie o porţie de friptură înăbuşită cu cartofi şi mă aşez să mănânc. Dar gândul la Susanna nu-mi dă pace.
Oare e posibil ca ea să fie reală, chiar dacă apa e doar o născocire a minţii mele?
Nu e o idee de lepădat. Susanna e reală, în timp ce apa e produsul imaginaţiei mele, şi amândouă mi s-au amestecat în cap.
Mda. Pentru moment cred c-o să merg pe teoria asta.
Am cunoscut o fată ciudată. Am avut o conversaţia interesantă cu ea. Şi nu m-ar deranja să discutăm din nou, asta dacă am putea învinge bariera timpului.
Bineînţeles, primul lucru pe care ar trebui să-l fac va fi să-mi cer scuze. I-am văzut teama din ochi atunci când am încercat să sar pe celălalt mal al Cascadei Şoaptelor şi-mi pare foarte rău că am speriat-o. M-a zăpăcit prea tare apa aia sclipitoare ca să îmi pun problema că fata s-ar fi putut simţi ameninţată.
Ar fi trebuit să-mi cer imediat scuze, numai că atenţia mi-a fost distrasă. Când Susanna s-a împiedicat, aiureala aia de bonetă i-a căzut din cap, dând la iveală un păr castaniu superb, lung până în talie. Nu ştiu prea multe fete care să poarte părul atât de lung, ceea ce e păcat, pentru că e al naibii de sexy.
Fir-ar să fie. Trebuie neapărat să vorbesc cu cineva care să mă
asigure că nu mi-am pierdut minţile.
Îmi caut mobilul şi-i trimit un SMS lui Carlton, invitându-l la o sesiune de mesaje instant. Nu mai ştiu nimic de el de câteva zile, de când a plecat la mare, să stea în casa de pe plajă a tatălui său. Dacă îşi face timp în seara asta, am putea sta de vorbă.
25
Cu o prăjitură într-o mână şi o sticlă cu apă în cealaltă, urc în fugă
cele două rânduri de scări până în camera de recreere. Carlton nu e încă on-line.
Aştept şi între timp tastez „Worthville” pe un motor de căutare.
Găsesc câteva linkuri. În districtul nostru a existat în secolul al optsprezecelea un sat cu acest nume. Avea o moară de grâu, o sală
de întruniri, un magazin general şi câteva ferme. Nimic deosebit.
Caut şi nume de familii din sat şi dau peste Worth, Pratt şi Foster.
Nicio referire la Marsh.
N-am idee cum să mă documentez mai departe. Sora mea ar putea să-mi fie de ajutor. Marissa are o diplomă în istorie. M-ar putea îndruma cum să procedez ca să aflu mai multe.
Grozav, văd că e on-line. Oricum aveam şi alt subiect de discutat cu ea.
EU: imi datorezi douazeci de dolari
MARISSA: nu a trecut ziua eroilor
EU: nimic nu se mai schimba in astea ultime 3 ore MARISSA: ha-ha
EU: nu vrei s-o suni pe mama?
MARISSA: ca sa discutam ce?
EU: facultatea
MARISSA: nu mersi, n-am chef sa ma piseze EU: o sa-si dea singura seama ca nu te-ai inscris la cursuri MARISSA: daca imi iau o slujba n-o sa aiba de ce sa-mi faca morala EU: ba da
MARISSA: mai taci
EU: de ce ma bagati tu si cu mama in povestea asta? e treaba voastra, nu a mea
MARISSA: uneori ajungi sa fii bagat in ceva doar pentru ca esti prin preajma
EU: nu-mi vine sa cred ce spui
MARISSA: hai sa schimbam subiectul
26
Cum cererea mea politicoasă nu a dat rezultat, va trebui să vin cu altceva – asta dacă reuşesc să pun la cale un nou plan. Până atunci o să încerc să trag foloase de pe urma diplomei ei în istorie.
EU: cum aflu date despre un sat din anii 1790?
MARISSA: la asta chiar ca nu m-am asteptat. nimic util pe web?
EU: nu
MARISSA: incearca la arhivele statului sau la societatea de istorie, du-te personal, n-o sa-ti imprumute documente acasa Primesc mesaj de la Carlton – e on-line acum. Scuza perfectă ca să
