Nu le citesc și le interzic fiicelor mele să-și ocupe mintea cu asemenea prostii. Du-te și adu cafeaua Victoriei și nu fi atât de abătut. Vei strica eclerurile!
Apoi râse ca un clopoțel.
Jacques dădu dezaprobator din cap și se întoarse, dispărând.
Adeline o apucă strâns pe Victoria de mână, iar unghiile ei date cu ojă bej străluciră în lumină.
— Vicky. Avem vești mult mai delicioase decât cea de dinainte!
Victoria se întoarse către Prim. Pentru că toată lumea știa că o persoană nu putea anunța ea însăși veștile. Persoana respectivă îi spunea celei mai bune prietene, iar apoi o puneai pe ea să o facă
pentru tine. Dacă aveai o asemenea prietenă.
Jacques apăru cu cafeaua Victoriei și cu o bezea răsucită cu ciocolată.
61
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Oh, perfect, dragă Jacques, zise Victoria, întinzându-se după
café crème și luând prima gură înviorătoare. Își puse o mână pe brațul lui, în semn de compătimire față de mărșăluirea neîncetată a germanilor în preaiubita lui Franța. Nu și-ar fi dorit ca el să creadă că
ei nu-i păsa.
Jacques oftă, apăsându-și mâna pe a ei, apoi plecă.
— Deci, ce s-a întâmplat, draga mea? o întrebă pe Adeline.
— Eleanor, spuse Adeline, sprijinită de scaun, în timp ce ochii verzi îi licăreau. Fiica lui Prim s-a logodit cu Harvey Lawrence.
Chiar atunci intrară alte trei prietene și, într-o agitație de săruturi și haine scoase și scaune trase aproape, vestea fu repetată.
— Minunat! zâmbi fericită Victoria, întinzându-se și luând mâna lui Prim în a ei. Prim strălucea de o plăcere roz, curată, iar faimoasele ei gropițe din obraji se adânciră încântător. Felicitări, draga mea!
Iar atunci când celelalte izbucniră în chiote de bucurie, toate cerând să afle fiecare detaliu, Victoria stătu cu mâinile încrucișate și strânse din ochi.
Așteptă.
Când se așeză liniștea, iar sunetele de încântare și taclalele despre diamante, biserici și lipsa mătăsii și despre trandafiri albi dispărură, Victoria jucă o carte perfectă.
— Ei bine, anunță ea cu tonul ei șlefuit, fără nici o urmă de accent de Brooklyn, suficient de tare ca să audă doamnele de la mesele învecinate, suficient de tare pentru ca mijlocul neoficial de transmitere a informațiilor să preia știrea și să o transmită și să o lase să-i crească înmugurească în timp ce călătorea prin Manhattan. Lily, zise ea, este logodită cu Nathaniel Carter.
Liniștea care urmă făcu cât toate diamantele din încăpere.
62
- ELLA CAREY -
CAPITOLUL 6
Lily
Duminică, ceasul deșteptător răsună și o trezi pe Lily dintr-un somn greu, straniu. După trei dimineți de mers la piețe, se obișnuise să se trezească cu mult înainte de ivirea zorilor, iar cu o noapte în urmă se prăbușise pe pat și dormise neîntoarsă. Deși era obosită, era și recunoscătoare că Giorgio acceptase oferta ei de a lucra peste program, ceea ce îi dădea ocazia să se țină departe de intrigile constante ale Victoriei. Era o ușurare.
Păși tiptil pe covorul crem din dormitor, către fereastră, pentru a da la o parte draperiile mătăsoase groase. Afară, lumina matinală a soarelui lucea peste grădinile închise. Nu se sătura niciodată de priveliștea către Gramercy Park.
— Lily? Mama ei era dincolo de ușa dormitorului și ciocănea. Fiica mea nu va fi neglijentă dimineața. Te-ai trezit?
— Bună dimineața, mamă.
Lily se uită lung pe fereastră. Un tânăr în uniformă era deja afară
și se plimba cu o fată drăguță în parc. Lily se aplecă să ia de pe bancheta de la fereastră caietul pe care-l începuse pentru rețetele de bucate pentru Valentino’s pe vreme de război și trecu la prima pagină. Primul ei articol era „Ravioli cu castane și ricotta, à la Giorgio
– grație lui Tom și Marco”. Își trecu degetele peste ingrediente și metode.
— Îmbracă-te. Trebuie să te trezești de tot pentru reuniunea de prânz de la familia Carter.
Soldatul se aplecă să o poată săruta pe fată.
Lily își întoarse spatele la fereastra deschisă.
63
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— E ceva în neregulă cu tine, spuse Victoria la micul dejun. Turnă
