ceai printr-o strecurătoare într-o ceașcă de porțelan fin. Ești trasă la față. E trasă la față, nu-i așa, Jacob? își înghionti Victoria soțul.
Tatăl lui Lily se uită atent, ridicându-și ochii din New York Times.
Își scoase ochelarii de citit și o privi pe Lily; tatăl ei avea părul cărunt netezit, iar ochii lui albaștri prietenoși îi zâmbiră.
— Dacă te-ai trezi la două dimineața timp de trei zile la rând, și tu ai fi obosită, Vicky.
Mama ei pufni și se șterse la gură cu un șervet alb.
Lily luă prima gură de cafea, închizând ochii când dădu de aromă
și de gustul bogat. Ajustarea la raționalizarea curentă, care permitea o singură ceașcă pe zi, făcuse ca acea cafea băută dimineața să fie cu adevărat demnă de a fi savurată.
— Sunt puțin obosită, însă mă bucur de ocaziile care mi se oferă, tată.
— Ei bine, spuse Jacob, tânărul Nathaniel de-abia așteaptă să te vadă, din ce mi-a spus Matthew Carter la Yale Club.
Ochii lui se rotiră către mama lui Lily înainte ca el să-i facă rapid semn discret lui Lily: „Prefer să nu tulbur liniștea, draga mea”.
Lily oftă către el. Se ridică să meargă la bufet și să-și ia o farfurie de omletă proaspăt pregătită.
— Știm cu toții că nu sunt iubita lui Nathaniel, habar nu am de ce se așteaptă să fiu gata să-l văd.
Victoria își privi aspru soțul.
— Trebuie să bați fierul cât e cald când e vorba de soții potriviți.
Mă îngrijorează că indulgența noastră în ceea ce privește faptul că o lăsăm pe Lily să lucreze, chiar dacă e război, ar putea să-l îndepărteze pe dragul de Nathaniel.
Tatăl lui Lily își ridică mâna.
— Dacă băiatul nu mai poate de dor, asta nu-i va strica. S-ar putea să-i sporească aprecierea.
Din nou, se uită la Lily.
64
- ELLA CAREY -
— Oh, pentru Dumnezeu, Jacob. Nu vrei să ai de-a face cu ideea asta învechită, spuse Victoria.
— Cu cât mai mult efort trebuie să depună, cu atât mai bine.
— Oh, ești atât de demodat, îl mustră Victoria. Bineînțeles că o femeie modernă își poate exprima interesul fără să fie considerată
frivolă. În opinia mea, trebuie să ne arătăm atitudinea, entuziasmul cu privire la logodnă într-un mod foarte clar, astăzi.
Între degete, răsuci șervetul într-o bilă.
Ochii lui Lily se măriră.
— Mamă…
Însă Jacob își drese glasul și-și scutură ziarul.
— Iată, Hitler a emis o directivă prin care se cere executarea tuturor comandourilor britanice capturate de naziști. Se uită fix la ceea ce era tipărit. Iar în Anglia, Canterbury a fost grav afectat ca răspuns la bombardamentul din Milano. Și, vai, dragele mele, Franța.
De neconceput.
Lily se uită în gol la mâncarea ei, iar pofta i se diminuă când se gândi din nou la Marco.
— Chiar trebuie să fim supuse în fiecare dimineață acestei examinări a războiului? spuse Victoria. Nu cred că este o conversație plăcută la micul dejun. Ar trebui să lăsăm deoparte ziarele și să ne concentrăm pe lucruri mai bune. Evident, New York Times exagerează
evenimentele reale.
Jacob își puse ochelarii pe masă.
— Trebuie să merg la fabrică. Am comandat o serie de ace cu mesaje patriotice, ca să decorăm pălăriile.
— Oh, nu chiar în ziua petrecerii date de familia Carter! spuse Victoria exasperată. Nu cred. Războiul nu ia pauză duminica?
— Îmi pare rău, draga mea. Vreau să fiu acolo pentru livrarea asta importantă, nu să las toată munca pe umerii personalului meu loial care vine la muncă în ziua liberă, pentru a ajuta.
Se ridică și-și luă rămas-bun.
65
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
