— Lily, Giorgio vrea să ne vadă. Pe tine, pe mine și pe Tom. Acum.
— Ei, desigur, Martina, spuse Lily. Știi cumva de ce?
Martina ridică din umeri, iar Tom Morelli își ridică privirea de la postul lui de bucătar-șef din vârful ierarhiei.
— Tom.
Tonul vocii Martinei se înmuie atunci când i se adresă acestuia.
Tom, cu un singur rang mai jos de adoratul master chef, Marco, care era plecat la război, era responsabil de cea mai mare parte din ceea ce se gătea la Valentino’s.
Lily se uită prin bucătărie. Lucrurile păreau să se desfășoare normal, însă simțea acut absența lui Marco. Știa că și ceilalți bucătari se simțeau la fel – îi văzuse pe câțiva dintre ei îndreptându-se hotărâți către biroul lui Marco, să-i pună câte o întrebare, iar apoi își amintiseră că șeful lor plecase cu o navă militară cine știe pe unde.
Biroul lui rămăsese în întuneric, iar boneta lui de bucătar atârna lăsată uitării după ușă.
În lipsa unui șef devotat, care să fie mereu acolo, subalternii improvizau, însă le era imposibil să-și imagineze pe altcineva la vârf în afară de îndrăgitul lor Marco. Marco o învățase pe Lily tot ceea ce 14
- ELLA CAREY -
știa ea și îi accelerase promovarea, avansând-o în ierarhie până când ajunsese bucătar secund într-un timp record. Lui îi datora ea cariera.
Tom Morelli își scoase șorțul și străbătu bucătăria, lăsând la iveală
un corp zvelt și musculos într-o pereche de blugi albaștri pe care doar el îi putea purta. Își ridică mânecile bluzei albe de bucătar și se opri nonșalant lângă Lily; ochii căprui i se strânseră, părul închis la culoare era ascuns sub boneta înaltă. Mâncarea gătită de el era senzațională, și reușise să le intre la suflet tuturor angajaților.
— Bună seara, Lily, spuse Tom, aruncându-i un zâmbet ștrengăresc.
— Bună dimineața, Tom.
Își ascunse zâmbetul trezit de gluma lui. Știau amândoi că ea fusese acolo până mai târziu de ora unsprezece noaptea trecută și, pentru că fusese înscrisă pe listă pentru servirea cinei, nu era nevoită
să vină la fel de devreme ca alții.
În același timp, îndepărtă gândul că accentul moale, italian, al lui Tom era unul pe care orice femeie ar fi dorit să-l audă șoptit în ureche. Pentru ea, Tom Morelli era în afara zonei permise. Dacă
redutabila ei mamă ar fi adulmecat cea mai mică atracție între Lily și unul dintre colegii ei de la Valentino’s, ar fi scos-o de acolo de ureche.
Mama ei avea planuri mult mai mărețe pentru viitorul lui Lily, care nu includeau un bucătar oarecare.
Tom o așteptă să treacă în fața lui.
— Hai să vedem ce vrea Giorgio.
Lily era sigură că el avea o iubită fermecătoare. Și probabil că vreo jumătate de cartier se îndrăgostise de el, doar dacă te uitai la cum era privit la Valentino’s. Se încruntă și încercă să se concentreze.
Giorgio Conti stătea la ușa biroului său, așteptând ca să-i invite pe toți înăuntru.
— Dragii mei… grăi el cu un accent italian melodic, mai pronunțat decât al lui Tom Morelli.
15
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Lily tresări când văzu că Giorgio era tras la față. Părul lui cărunt și imaculat, de obicei dat cu ulei, stătea vâlvoi, iar cearcăne care-l dădeau de gol îi umbreau pielea de sub ochi. În calitate de proprietar al restaurantului, nu doar că intervievase posibili bucătari-șefi, ci făcuse săptămâni întregi treaba lui Marco, plecat la război. În mod clar, toate acestea își cereau birul. Valentino’s era pasiunea lui Giorgio, iar el trăia și respira pentru restaurant. Toți știau că ținea la restaurant ca la propriul copil. Nu ar fi angajat pe nimeni în funcția vitală de bucătar-șef dacă nu ar fi avut încredere absolută în capacitatea sa de a face față rolului solicitant.
— Tom, Lily, Martina, spuse el lăsând să-i tremure r-urile și lungind consoanele. Vă rog. Intrați și luați loc, dragii mei.
Lily se lăsă pe un scaun tapițat.
Giorgio își sprijini mâinile direct pe grămada ordonată de hârtie de scris de culoare crem, pe care o folosea pentru scurtele bilete de corespondență. Trăsăturile feței i se mohorâră.
— Nu știu… cum să spun asta ca să fie mai ușor. Am primit vești șocante. Fiți curajoși.
Lily își simți fierea în stomac.
Giorgio își ținea ochii în pământ.
— Marco e mort. Bucătarul nostru șef nu mai e.
Lily își duse o mână la gură. Lângă ea, Martina icni, iar Tom se prinse de marginile scaunului pe care stătea.
— Marco a fost ucis la acostarea Aliaților în Africa de Nord, spuse Giorgio ținându-și capul aplecat. Am citit doar acum câteva zile că
operațiunea a avut succes per total, însă trupele regimului de la Vichy, susținute de germani, au lansat artileria împotriva forțelor noastre la nord de Casablanca. Știți, Aliații au câștigat, și tocmai începusem să mă relaxez când m-am pomenit cu un telefon de la mama lui, azi-dimineață. Dragul nostru Marco a fost confirmat printre cei morți.
Lily păli.
16
