Ochii lui Tom Morelli zăboviră asupra ei întrebători. Observase de câteva ori în timpul lucrului că arunca priviri către ea.
El își sprijini o mână de tocul ușii.
— Te simți bine?
Ea încuviință din cap. Trase cu degetele de legăturile șorțului și acestea se prinseră în noduri.
22
- ELLA CAREY -
— Vrei să te ajut cu nodurile?
El îi zâmbi, cu buzele arcuite în sus, într-o manieră fermecătoare, băiețească.
Lily își închise ochii pentru un moment. Într-un sfârșit, se întoarse și simți cum el îi desfăcea cu iscusință cordonul șorțului; era chinuitor de conștientă cât de aproape era de el. După ce el termină, ea se roti și se găsi din nou cu fața spre el. Trebuia să se adune. Din cauza emoției puternice a pierderii lui Marco, simțea prezența lui Tom cu o acuitate despre care știa că era mai profundă decât ar fi trebuit. Ea, Tom, Marco – toți lucraseră împreună de atâtea ori. Marco și Tom fuseseră prieteni buni, iar Lily era sigură că Tom era devastat de pierdere.
— Mulțumesc, șopti ea.
Tom îi dădu șorțul înapoi.
— Controlează situația, îi șopti el domol. Nu o lăsa pe Martina să
te supere. Știm amândoi că Marco era de părere că ești vrednică de…
fiecare oportunitate care ți se oferă. Odată mi-a spus că după părerea lui ai la dispoziție posibilități nelimitate.
Încăperea liniștită păru să șoptească în jurul lor. Ea privi în sus către Tom și grăi încet:
— Tom, crezi că a suferit?
Tom se prăbuși sprijinit de ușă.
— Nu-mi place deloc să mă gândesc prin ce a trecut. Un val de emoții îi traversă fața, iar apoi vocea îi coborî. Știu însă că și-ar dori ca tu să depui toate eforturile pentru ocazia asta.
— Ei bine, spuse Lily, nu cred că altcineva dintre angajați se gândește la mine așa cum o faci tu, Tom, însă ești deosebit de amabil.
Convinsă că Tom avea să înțeleagă, dădu glas grijilor. Îmi fac griji că
Giorgio vrea să mă pregătească pentru că familia mea are cunoștințe care i-ar putea fi utile. Știi cât de bine se pricep el și Sidney atunci când e vorba să aducă pe cine trebuie să ia masa la Valentino’s.
Tom ridică o sprânceană.
23
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Ai avansat în ierarhie într-un timp record. Ești un bucătar excelent. Și, ca să știi, cred că ai fi un bucătar-șef grozav. Poate că
Giorgio e un om de afaceri, iar Sidney… ei, nu te îngrijora din cauza lui, însă Giorgio chiar se pricepe să aleagă angajați buni. Pe fața lui Tom trecu o umbră. Păcat că-i vom pierde pe cei mai mulți dintre ei.
Asta e ceea ce-l epuizează pe Giorgio acum.
Lily dădu aprobator din cap. Trebuia să aibă încredere în ea însăși ca să poată lupta pentru visul acesta.
— Știi, nu suport să mă gândesc… că ar putea să plece și alții. „Mai ales tu.” Se încruntă în direcția cărților de bucate ale lui Marco. Cred că provocarea principală vor fi rețetele compatibile cu raționalizarea alimentelor, vorbi ea repede. Mi-ar plăcea să pun în aplicare câteva idei de rețete de bucate pentru vreme de război.
— Iar mie mi-ar plăcea să le pun în aplicare cu tine, spuse el, zâmbind larg. Dacă va trebui să consum rații militare, voi fi deosebit de recunoscător că ai pus deoparte bucăți de carne de vită uscată doar pentru mine și miile de alți bărbați angajați în luptă. Iar dacă voi fi trimis la luptă, mă voi gândi la trecut și-mi voi aminti cât de mult ne-am distrat.
— Iar eu promit că, după război, îți voi găti un mușchi de vită
Wellington atât de delicios încât vei uita de toate rațiile militare.
Valentino’s va fi mereu aici pentru când vei veni acasă, Tom. Nu va pleca nicăieri.
— O frumusețe care creează feluri de mâncare apetisante și care dă oamenilor ocazia de a-și imagina măcar că trăiesc în continuare vieți normale.
Expresia feței lui se domoli în spațiul calm. Lily nu mai știa sigur dacă vorbeau tot despre Valentino’s.
Îi zâmbi, oftând la vederea căldurii din ochii lui.
— Uită-te la mine cum bat câmpii despre funcția de bucătar-șef în vreme ce tu riști să pleci la război. Dificultățile pe care le voi avea eu nici măcar nu egalează situația ta.
24
- ELLA CAREY -
Își plecă privirea în pământ.
