— Lily, la subsol, unde-ți este locul. De ce lâncezești aici?
— Bine, Sidney, doar știi că bucătăria e singurul loc în care-mi doresc să fiu, spuse Lily. După cum vezi, mă grăbesc într-acolo chiar acum.
Sidney îi aruncă o privire hotărâtă și dispăru.
Picoloul făcu o strâmbătură.
— Mă întorc la muncă înainte să înceapă să mă sâcâie. Mă bucur că te-am văzut, Lily, o salută din nou cu mâna.
Lily coborî la subsol, trecând prin încăperea răcoroasă în care erau ținute vinurile. Sticle vechi, prețioase, căptușeau pereții, iar covoare turcești luxoase îi înăbușeau pașii în spațiul calm, boltit.
În toaleta pentru angajate, Lily își strânse părul în eșarfă, legându-l în jurul capului și punându-și boneta de bucătar deasupra, înainte de a se schimba de costumul roșu, elegant și strâns pe corp. Se îmbrăcă cu rochia neagră de bucătar și bluza albă cu nasturi și împinse ușile batante din lemn ale bucătăriei deja foarte active datorită subalternilor pregătiți să înceapă să taie morcovi și cepe, să
porționeze carnea crudă și să pregătească puiul pentru plăcintele Parisienne cu crustă, coapte individual.
Lily începu să-și adapteze ochii la iluminatul difuz de la subsol.
— Bună dimineața tuturor. După toate calculele pe care le-am făcut astă-noapte, azi avem peste patru sute de servicii de masă.
11
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Jimmy, poissonier- ul5 de la Valentino’s, veni repede lângă ea. Se încruntă, cu sprâncenele strâns împreunate, în timp ce ținuta de bucătar se ținea încă imaculată pe corpul lui slab, chiar dacă-și petrecuse primele ore ale dimineții filetând peștele.
— Chef, somonul nu e conform cerințelor. Hai să te uiți, te rog.
Lily îl urmă pe Jimmy la postul lui. Deschise ușa răcitorului și întinse mâna înăuntru ca să atingă peștele. Acesta nu se arcui la atingerea ei.
— Va trebui înlocuit, spuse ea în timp ce-și scotea mâinile din răcitor și le ștergea cu o cârpă umedă pe care i-o ținea Jimmy.
— Vorbesc imediat la telefon cu furnizorii, să le spun că trebuie să
trimită un alt lot.
Lily se deplasă către capătul bucătărie, ignorând sprâncenele ridicate ale unora dintre bărbații mai în vârstă, bucătari care lucraseră acolo de la deschiderea restaurantului.
Giorgio Conti rupsese gura târgului cu lansarea din anii ’20, iar localul lui din Park Avenue devenise rapid unul dintre restaurantele cele mai de succes ale New Yorkului, în care se adunau clienții cei mai iluștri. Fusese ajutat de șeful de sală, Sidney, care cunoștea pe toată lumea despre care merita să vorbești în New York și care îi ispitea pe toți să-și servească repetat mesele acolo.
Valentino’s avusese un succes impetuos timp de douăzeci de ani, supraviețuind marii crize economice, iar acum mărșăluia cu capul înainte pe timp de război. Lily candidase pentru un post de îndată ce auzise că exista unul. Subaltern, ajutor la bucătărie, ar fi lucrat chiar și fără să fie plătită.
Obișnuia să treacă zilnic pe lângă Valentino’s când se întorcea pe jos de la școală; stătea așa, în uniforma ei de școlăriță, și privea lung prin ferestrele de sticlă; picioarele lungi i se reflectau în geam, părul negru era prins în coadă de cal, ochii albaștri i se zgâiau prin 5 Responsabilul pentru prepararea peștelui.
12
- ELLA CAREY -
fereastră, iar ghiozdanul îi atârna pe o parte. Își dorea de fiecare dată
să se poată transforma într-un fluture grațios și să se strecoare înăuntru, în ambianța aurie Art Deco. Ospătari impecabili și chipeși duceau pe sus farfurii cu mâncăruri alese, puneau mâncarea apetisantă în fața unor clienți frumos îmbrăcați, la mese acoperite cu fețe albe, cu șampanie în frapiere pline de gheață, în timp ce lumini slabe aruncau o strălucire caldă și îmbrăcau restaurantul într-o atmosferă magică – chiar prin aceste ferestre, Lily își dăduse seama că gătitul nu era doar un hobby minunat, în voia căruia îi plăcea să
se lase, ci o formă de artă și un lucru care avea cu adevărat puterea de a face lumea fericită.
Iar acum, că fusese suficient de norocoasă să facă parte din echipa Valentino’s, nu ar fi renunțat la această oportunitate pentru nimic în lume.
Preluându-și rolul de supraveghetor al bucătăriei și de responsabil pentru rezervele și calitatea proviziilor, Lily începu inspecția zilnică
a produselor din josul ierarhiei, de la persoana însărcinată cu cămara.
Către nivelul superior al ierarhiei, îl văzu pe Leo, care se ocupa de mâncărurile făcute la grătar și care-și sprijinea mâinile mari pe bancul de lucru din oțel inoxidabil, cu arzătoare grele din fier și vase lungi, pentru mâncarea caldă, așezate de-a lungul bucătăriei în șiruri de oale uriașe, din cupru, atârnate de tavan. Sunetele bucătarilor care se grăbeau, feliau, tocau, puneau mâncarea în tigăi, și ale aburului șuierând de pe plite răsunau în aerul înăbușitor.
Figura lui Leo se întunecă, iar ochii i se îngustară atunci când Lily se apropie.
Lily își aruncă privirea de expert peste ceea ce pregătise și aranjase Leo cu dibăcie, peste cotletele gata să fie puse în untul încins din tigăi, peste fileurile cu aspect umed și fraged înainte de a fi feliate și servite cu un interior perfect trandafiriu, precum și peste culoarea roz a mușchiului de vită. Știa foarte bine că Leo se ocupa de carne în restaurantul Valentino’s de mai bine de douăzeci de ani, iar el se 13
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
exprimase extrem de clar că nu vedea nici un motiv să avanseze în ierarhie cum o făcuseră mulți alții.
— Bună dimineața, Leo. Nimic să te nemulțumească la mărfurile livrate din piețe astăzi? întrebă Lily.
— Știu să prepar produsele suficient de bine pentru un ajutor de bucătar, domnișoară Rose. O fac de dinainte să te naști dumneata, mormăi și reveni la postul lui.
— Mă bucur că totul este conform așteptărilor.
Lily îi verifică a doua oră produsele și se pregătea să continue, când colega ei, Martina, i se alătură.
Martina, o femeie de doar un metru și jumătate înălțime, își încrucișă brațele, în timp ce ochii negri îi sclipeau sub boneta de bucătar.
