— Toată lumea știe că Lily va pleca de aici la sfârșitul războiului.
E doar o chestiune de timp și se va căsători cu unul de prin înalta societate. Mai mult ca sigur, unul dintre clienții tăi o va impresiona și-i va construi o casă la țară în Connecticut cât ai zice pește!
Lily se așeză, șocată. Era absolut nedrept. Își ridică bărbia. Chiar dacă nu voia să abordeze discuții personale în fața lui Giorgio, se vedea nevoită să se apere de un astfel de atac nemeritat.
— Sunt la fel de devotată carierei mele ca orice bărbat. Chiar mai mult. Și nu intenționez să mă căsătoresc. Cu cine m-aș putea căsători?
Lily simți că se îmbujora. Mama ei sigur știa…
Giorgio renunțase la întrebările inevitabile despre planurile de logodnă și copii atunci când o intervievase pentru locul de muncă, însă în bucătărie bârfele curgeau din plin, iar ea știa foarte bine că
unii dintre ceilalți angajați considerau că nu era decât o fată din societatea mondenă, care-și juca rolul în vreme de război. Dar cum îndrăznea Martina să vorbească despre asta în fața lui Giorgio!
— Sunt multe motive pentru care doresc să o iau în calcul și pe Lily, spuse Giorgio, în timp ce ochii îi rătăceau de la Martina la Lily și înapoi.
Lângă ea, ochii lui Tom se îngustară concentrați.
Inima lui Lily bătea să-i sară din piept. Bucătar-șef. Bucătar principal la Valentino’s. În fața ravagiilor tragice, infernale provocate de război, se simți brusc vinovată că ar putea să-și vadă împlinit visul de a crea propriile rețete pentru unul dintre cele mai cunoscute 20
- ELLA CAREY -
restaurante din Manhattan. Ar trebui să se gândească la Marco, nu la cariera ei. Însă șansa de a avea grijă de o întreagă echipă de bucătari și de a lucra cu unii dintre cei mai buni furnizori din New York, în calitatea ei de bucătar-șef la Valentino’s? Nimic nu ar fi mai satisfăcător pentru un bucătar.
Totuși, Martina avea rădăcini italiene și gătea de minune felurile de mâncare îndrăgite de Giorgio, tipice patriei lui.
— Regret, Tom, adăugă Giorgio. Regret că vorbesc despre plecarea ta înainte ca ea măcar să fie planificată. Și, bineînțeles, sper să nu ne părăsești.
— Nu-i nimic, spuse Tom, dar se întoarse către Lily și se încruntă
preocupat.
Ea scutură foarte ușor din cap. Nu avusese habar că animozitatea Martinei față de ea era atât de profundă.
Giorgio oftă.
— Îmi pare rău că am fost nevoit să ridic această problemă odată
cu pierderea lui Marco, însă nu mai putem continua fără un bucătar-șef ca la carte.
Martina își suflecă mânecile.
— Bineînțeles că nu, Giorgio. Deși nu înțeleg de ce un bucătar care a fost aici doar jumătate din timpul petrecut de mine ar putea fi luat serios în calcul când eu te-aș putea face mândru de mine.
Giorgio își încrucișă mâinile pe birou.
— Martina, Lily nu doar că este cu adevărat pasionată de gătit, ci are darul unic de a ne înțelege clientela. Poate traversa fără probleme granițele dintre bucătărie, management și propriii noștri oaspeți, iar acesta este un aspect foarte valoros pentru mine.
Privirea pe care Martina i-o aruncă lui Lily ar fi putut să
veștejească până și o cratiță din fontă.
— Lily și Tom, mâine-dimineață la ora trei fix veți veni cu mine la piață.
21
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
În pofida furiei emanate de Martina, care stătea lângă ea, Lily nu-și putu stăpâni emoțiile amestecate în timp ce-i urma pe Tom și pe Martina la ieșirea din biroul lui Giorgio. Sufletul i se frângea în două
din cauza tragediei pierderii lui Marco, însă mintea nu se putea opri din născocirea de rețete care să dovedească gradul ei de hotărâre de a cuceri poziția de bucătar-șef.
Era în stare să-și gătească inima pentru Marco și, în condițiile în care era nevoită să-i preia funcția în împrejurări tragice, cel puțin avea să facă cinste memoriei lui.
După ce se termină cu servirea prânzului și angajații din bucătărie intrară în pauză, cu capetele plecate din pricina veștilor devastatoare date de Giorgio despre moartea lui Marco, Lily merse către fostul birou al lui Marco și intră timidă pentru o clipă în spațiul liniștit. Își încrucișă brațele pentru a opri fiorul care o străbătuse la intrarea în încăpere.
Boneta lui era în continua pe un raft cu cărți de bucate, iar o grămadă din comenzile lui de produse, ordonat scrise de mână, era pe birou. Ca și cum ar fi mers să se vadă cu Giorgio și ar fi urmat să
se întoarcă imediat. Lily căută o batistă în buzunarul fustei și-și suflă
nasul.
Pe raftul de jos, sub toate cărțile de bucate ale lui Marco, un rând întreg de rețete legate în piele erau așezate exact așa cum le lăsase el.
Ultima era neterminată. Nu avea să o mai termine niciodată.
— Lily.
Lily își ridică încet capul.
