de mână.
Cu o sută de întrebări învârtindu-i-se prin cap, Julia luă fotografiile albinoasei, merse în cabinetul de lucru al tatălui său, desfăcu afişul de la circ şi se uită la femeia de pe elefant. Trebuia să fie una şi aceeaşi persoană. Tânăra îngenunche pe podea şi răsfoi din nou tăieturile din ziare, înşirându-le pe covor. Când găsi ceea ce căuta, respectiv articolul despre spiritista albinoasă, citi prima propoziţie şi îşi acoperi gura cu mâna. Pe spiritistă o chema Lilly, nume înscris şi în interiorul tocului pentru aparatul de fotografiat. Încercând să-şi dea seama ce însemnau toate, Julia abia dacă mai putea gândi limpede. Oare, pe vremea când ea era bebeluş, tatăl ei o dusese la circ, îi făcuse cunoştinţă cu amanta lui şi îi cumpărase elefantul de acolo? De aceea nu-şi amintea să se fi dus vreodată la spectacole? Sau pruncul din poala lui Lilly era sora ei moartă? Dacă aparatul de fotografiat fusese al femeii, cum de ajunsese în biroul tatălui Juliei? Şi de ce tata nu developase filmul?
251
Capitolul 23
Lilly
După ce-l lovise pe Merrick în cap cu cârligul de elefanţi, pentru c-o atacase pe Lilly în vestiarul destinat spectacolului păsăricilor, Cole o duse pe fată în vagonul lui de dormit şi o întinse, plin de grijă, pe canapea. Tremurând, ea îşi strânse cât putu de bine rochia de seară
sfâşiată, apoi se culcă pe o pernă, cu muşchii braţelor şi picioarelor cuprinşi de durere, cu părţile interioare ale coapselor julite şi inflamate. Îşi simţea obrazul fierbinte şi umflat. Cole o ajută să
îmbrace una dintre cămăşile lui cu mâneci lungi, îi înfăşură umerii într-o pătură, după care se aşeză lângă ea, pe marginea canapelei, pentru a-i şterge sângele de pe buza crăpată cu o batistă curată şi umedă.
— N-ar trebui să stau aici, zise ea, cu vocea tremurând. Când o să-l găsească pe Merrick, domnul Barlow o să mă caute cu oamenii lui şi ăsta o să fie primul loc în care o să vină. Ar trebui să mă ascund în menajerie.
Cole scutură din cap.
— Dacă te ascunzi, pari vinovată, iar tu n-ai greşit cu nimic. Şi ce s-ar întâmpla dacă te-ar găsi acolo de una singură? Crezi că ar fi blânzi cu tine?
— Nu, dar dacă Merrick e mort, nu vreau să fii şi tu amestecat în încurcătura asta.
— Dacă e mort, n-o să te las să-ţi asumi vina pentru uciderea ticălosului. Eu sunt ăla care i-a dat una în cap şi aş face-o din nou, dacă l-aş prinde încercând să…
Ochii îi scăpărară de furie şi îşi feri privirea.
— Şşt! spuse Lilly. E în regulă.
Îşi puse o mână pe obrazul lui şi îi întoarse din nou faţa către a ei.
— M-ai salvat. Sunt bine.
Cole îi cuprinse mâna într-a lui şi se uită la ea cu tristeţe.
— Când ei o să ajungă aici, o să vadă… o să vadă ce ţi-a făcut Merrick.
Ochii fetei se umplură de lacrimi.
252
— Cum ai… cum ai aflat că am necazuri?
— Când am auzit că ai fugit de pe scenă, am ştiut că Merrick o să
fie furios. Am încercat să ajung la tine înaintea lui, dar… îmi pare rău, Lilly.
Degetele lui grijulii îi împinseră o şuviţă de păr de pe frunte.
— Pentru tot.
Chiar în clipa aceea, Hank ieşi cu paşi greoi din dormitor, având ochii umflaţi de somn şi părul răvăşit.
— Cole? întrebă el. Ce s-a întâmplat?
Până să apuce băiatul să-i răspundă, oamenii domnului Barlow dădură buzna în vagonul de dormit.
Puţin mai târziu, Lilly şi Cole se aflau în vagonul domnului Barlow, iar paznicii stăteau de strajă la uşă. Fumând un trabuc, proprietarul circului se încrunta de pe scaunul lui de la masă, în vreme ce Alana sorbea cafea pe canapea, ţinându-şi picioarele goale aşezate unul peste altul şi legănându-l în sus şi în jos pe cel de deasupra. Chi-Chi se cuibărise în curbura unui braţ al lui Lilly şi îşi lipea nasul de gâtul ei. Fata îi scărpina urechile, evitând astfel contactul vizual cu domnul Barlow şi cu Merrick, care şedea la masă, oblojindu-şi rana de la cap cu o pungă de gheaţă. Până atunci, Lilly nu-şi dăduse seama cât de mult îşi dorea să-l vadă mort. Pe de-o parte, o mâhnea faptul că-l găsise în viaţă. Pe de altă parte, era uşurată. Măcar Cole nu avea să fie acuzat de crimă.
— Nu dau nici măcar o ceapă degerată! îi strigă domnul Barlow lui Cole. Dacă o vrei în spectacol cu tine şi cu taurii, i-o plăteşti lui Merrick!
— Altfel e răpire! interveni acesta din urmă.
Cole se încruntă la el, cu privirea încărcată de ură.
— Şi ce-o să faci, rahat cu ochi?
— Gura, amândoi! zise domnul Barlow. În circul ăsta eu sunt şi judecător, şi juriu, iar voi ştiţi asta.
— Corect, spuse Merrick, ridicând bărbia.
Tresări de durere, apoi îşi reaşeză pachetul de gheaţă pe cap.
