— N-o să meargă. Pepper face pentru Lilly lucruri pe care nu le-ar face pentru mine.
— Dacă sunteţi deschis la sugestii, am eu o idee, spuse Lilly. De ce nu le spuneţi tuturor că elefantul albinos dă reprezentaţii în Europa?
Pe urmă, primăvara viitoare, lumea o să se îngrămădească să vadă ce-
267
a ratat.
Domnul Barlow sorbi îndelung din whisky, îşi trânti paharul pe masă şi o privi încruntat.
— Doamne Dumnezeule! Într-un fel sau altul, ai reuşit să faci praf orice număr în care ai intrat. Încep să mă întreb dacă n-ar trebui să-ţi fac vânt de tot.
— Dacă pleacă ea, plec şi eu, zise Cole. La fel şi tata.
— Eu n-o plătesc, până nu se întoarce la muncă, replică domnul Barlow.
— Abia aţi început să mă plătiţi acum două luni! spuse Lilly. Şi nu cu mult, aş putea să adaug, având în vedere câţi spectatori au fost.
— Ia stai aşa, fetiţo! spuse domnul Barlow. Din ziua în care ai venit, n-ai adus decât necazuri şi nu te plătesc, până nu te întorci pe taurul ăla.
— Da, se amestecă Merrick. Nu putem să punem o albinoasă să
taie bilete şi să vândă vată pe băţ. O să sperie copilaşii.
Amuzat de propriile vorbe, bărbatul rânji, ţinând într-o parte a gurii un cocoloş de tutun pentru mestecat.
— Taci din gură, Merrick! îl repezi Cole. Asta nu te priveşte.
Merrick rânji batjocoritor.
— Am putea s-o băgăm înapoi în spectacolele de umplutură, adăugă el. Să le zicem tuturor că o să nască un extraterestru.
— În niciun caz, spuse Lilly.
— Poate să ne ajute pe mine şi pe tata la îngrijirea elefanţilor, propuse Cole. Asta măcar valorează ceva.
— Eu tot n-o plătesc, declară domnul Barlow.
— Bine, spuse Lilly. Dar, dacă după ce mă întorc, Pepper şi cu mine rămânem cea mai mare sursă de câştiguri, vreau o parte din profit.
Sprâncenele domnului Barlow săriră în sus, iar un vârf al mustăţii lui începu să tremure. Lilly crezu că o să urle sau că o să se ridice, ca s-o plesnească. Apoi, bărbatul izbucni într-un hohot de râs atât de puternic, încât faţa şi gâtul i se înroşiră.
— Oh, Lilly! zise el. Oh, Doamne! Asta-i bună! Eşti aici, ca să-mi spui că nu poţi munci o vreme şi, în acelaşi timp, îmi ceri să-ţi dau o parte din profit, dacă, atunci când te întorci, vei fi iar principala
268
atracţie?
Proprietarul circului se prinse cu mâinile de burtă, ca şi cum ar fi încercat să se stăpânească.
— N-am mai pomenit aşa ceva, râse şi Merrick.
Domnul Barlow se lăsă pe spătarul scaunului, chicoti, apoi se şterse la ochi.
— Trebuie să recunosc, de multă vreme n-am mai auzit ceva atât de amuzant.
— Mi se pare cinstit ca o parte din plata mea să depindă de câte câştiguri aduc, explică Lilly.
— Aşa se procedează la Fraţii Ringling sau la Barnum şi Bailey, spuse Cole.
Auzind acestea, domnul Barlow sări în picioare şi veni valvârtej spre ei, scoţând flăcări din priviri.
— Aveţi noroc că nu mă descotorosesc de amândoi, chiar în clipa asta, darmite să vă plătesc mai mult! zbieră el. Voi ştiţi câte circuri au dat faliment anul trecut? Nu, habar n-aveţi. Şi nu mai vreau să discut cu niciunul, până când Lilly e gata să apară din nou în spectacole.
Exact asta ne mai trebuia pe aici, încă o gură de hrănit şi cea mai mare sursă de câştiguri a mea scoasă de pe afiş!
Arătă cu degetul spre ieşire.
— Acum căraţi-vă dracului din vagonul meu!
269
Capitolul 26
Julia
Julia stătea şi se holba la uşa ascunsă în cămăruţa de la etajul al treilea al conacului Blackwood. Era prea uimită ca să mai facă ceva.
