— Nu ştii asta, zise Cole. În clipa asta nu se poate spune de ce e în stare, chiar şi cu tine. Nu când îl apără pe Jojo.
— Pepper, te rog! strigă Lilly. Nu!
Până la urmă renunţă şi se lăsă în genunchi. Cole avea dreptate, deja Pepper nu mai putea fi oprită. Era instinctul unei mame să-şi apere puiul cu orice preţ, iar Lilly ar fi procedat la fel, dacă cineva ar fi încercat să i-o ia pe Phoebe. Dar Pepper era un animal şi avea să fie pedepsită.
Câteva minute mai târziu, Merrick încetă să mai răcnească.
Sângele îi acoperea complet o parte a feţei, iar capul, braţele şi picioarele îi atârnau moi, ca ale unei păpuşi de cârpă. Pepper continua să-l împingă încolo şi încoace cu trompa şi picioarele, tăvălindu-l ca o mâţă ce se amuză cu un şoarece mort. Sunete de spaimă se înălţau din mulţime, iar o femeie leşină. Cole îngenunche lângă Lilly şi ea îşi lipi faţa de umărul lui. Nu putea să se uite. Nu din pricina a ceea ce i se întâmpla lui Merrick, ci fiindcă ştia ce urmau să-i facă domnul Barlow şi ceilalţi lui Pepper, pentru că se purta ca o mamă-elefant.
Atunci răsună o împuşcătură, iar Lilly ridică ochii. Şeriful îndrepta o puşcă înspre Pepper. Animalul făcu un pas în spate, îndepărtându-se de Merrick, cu sângele şiroindu-i din umăr. Şeriful trase de încă
trei ori, iar gloanţele nimeriră elefantul în spate şi în coapsă. Pepper înălţă capul şi mugi chinuită, apoi se întoarse, se poticni şi se înclină
289
uşor într-o parte. Dresorii se apropiară încet de ea, ţinând cârlige şi bastoane pentru vite în braţele ridicate, gata să fugă dacă Pepper s-ar fi repezit la ei. Merrick zăcea încremenit pe pământ, cu membrele răsucite în feluri ciudate şi o băltoacă tot mai mare de sânge împrejurul capului.
Lilly se ridică în picioare şi alergă la Pepper.
— Staţi departe de ea! strigă fata.
Dresorii se opriră şi o priviră cu prudenţă. Când se apropie de Pepper, Lilly încetini şi întinse o mână.
— E în regulă. Linişte-te, fetiţo, eşti ok.
Pepper îşi îndreptă ochii trişti, ca de chihlimbar, către ai lui Lilly.
Genele ei incredibil de lungi erau stropite cu sânge. Elefantul suspină, scoţând un hârâit slab, asemănător mai degrabă unui geamăt, apucă
mâna lui Lilly cu trompa şi o trase mai aproape. Fata îşi înghiţi un hohot de plâns şi se lipi de Pepper, incapabilă să vorbească din pricina nodului fierbinte din gât. Cu un aer întunecat, Cole veni şi luă
lanţul prins de glezna lui Pepper. În spatele ei, dresorii de la Rowe & Company îl mânară iute pe Jojo înapoi pe rampă şi în vagon, împingându-i bastonul în gât, de fiecare dată când încerca să-şi arunce ochii spre mama lui.
— Legaţi cu lanţuri taurul ăla blestemat! le ordonă domnul Barlow dresorilor săi.
— Omorâţi-l! strigă unul dintre localnici.
— Omorâţi-l! ţipă altcineva. Omorâţi elefantul!
Li se alăturară şi alte voci:
— Omorâţi elefantul! Omorâţi elefantul!
Lilly clătină din cap, cu ochii înceţoşaţi de lacrimi. Nu, nu, nu! urla mintea ei. Nu se poate întâmpla aşa ceva! Pur şi simplu nu se poate! Se îndepărtă cu câţiva paşi de Pepper, luând-o către vagoanele Fraţilor Barlow.
— Hai! reuşi ea să spună.
Pepper rămase ţintuită locului, cu capul în jos.
— Te rog, Pepper! Trebuie să vii după mine.
Cole trase uşor de lanţul din jurul piciorului ei.
— Haide, fetiţo! zise el. E timpul să mergem.
Şeriful se apropie cu puşca lui, ţinând degetul pe trăgaci, gata să
290
apese din nou. Domnul Barlow îl urmă, palid şi asudat, făcându-le semne dresorilor să înainteze. Omul cu mustăţi ca de morsă, reprezentant al Rowe & Company, scoase un pistol de la brâul costumului şi se îndreptă către Pepper, strângând din buze. Lilly se întoarse înspre ei şi ridică braţele.
— Vă rog! zise ea, înecându-se în lacrimi. N-o împuşcaţi! Încerca doar să-şi apere puiul. Nu puteţi pedepsi o mamă pentru că se poartă
ca atare, ori un animal pentru că se poartă ca un animal.
Cole se aşeză între bărbaţi şi soţia lui.
— Lăsaţi-ne s-o ducem la tren! spuse el. N-o să mai facă rău nimănui.
— Pe dracu’! exclamă şeriful.
— Ascultaţi! continuă Cole. Lucrez de o viaţă cu elefantul ăsta. Nare pic de răutate în ea.
— Acum a prins gustul sângelui, zise unul dintre funcţionarii căilor ferate. E o ucigaşă.
— Aşa-i! spuse şeriful.
Chiar atunci, Viktor apăru ca o furtună de după cabina frânarului de la trenul Fraţilor Barlow. Localnicii scoaseră sunete de uimire, uitându-se unii la alţii cu nedumerire şi teamă. Câţiva se îndepărtară.
