Chelul zâmbi şi-i strânse mâna domnului Barlow.
— Ne-am înţeles!
— Faceţi o greşeală, zise Lilly, încercând să păstreze un ton calm.
Jojo nu ascultă decât de mine şi de soţul meu. Chiar şi cu noi e cel mai încăpăţânat taur din câţi am văzut în viaţa mea.
— N-o ascultaţi! spuse domnul Barlow. E doar o inimă slabă, care s-a ataşat prea tare de animale. Ar face scandal indiferent pe cine aş
vinde.
Proprietarul circului le făcu semn paznicilor săi s-o îndepărteze pe Lilly de lângă el. Aceştia o înşfăcară, o târâră lângă restul privitorilor şi o ţinură acolo. Ea se zbătu să scape, în vreme ce lacrimile îi împăienjeneau ochii.
— Nu puteţi să-l luaţi pe Jojo de lângă mama lui, strigă ea. Pur şi
286
simplu nu puteţi!
Omul cu mustăţi ca de morsă le ordonă dresorilor săi să ia elefantul şi să-l urce în trenul lor, iar chelul, ţinându-şi bastonul cu cap de argint la subsuoară, numără un teanc de bancnote în palma domnului Barlow. Unul dintre dresorii de la Rowe & Company luă din mâna lui Cole lanţul cu care era legat piciorul din faţă al lui Jojo şi îl smuci, pentru a pune animalul în mişcare. Când elefantul refuză, un alt om îi înfipse un cârlig în umăr.
— Hei! ţipă Cole. Nu-i nevoie de aşa ceva!
Omul nu-l băgă în seamă şi îl împunse mai tare pe Jojo. Acesta îşi încolăci trompa şi mugi de durere, după care porni. Mergând cu întreruperi în urma dresorilor care înaintau pe lângă tren, se tot oprea la fiecare câţiva paşi şi se uita înapoi, către mama lui. Dar, de fiecare dată când rămânea pe loc, dresorul îl împungea în umăr, ca să-l pună din nou în mişcare. Domnul Barlow, Merrick, şeriful şi funcţionarii de la căile ferate se luară după el, discutând fără să
observe nenorocirea care avea loc.
Răsuflând greu, Lilly îşi apăsă coastele cu coatele, privind lumea printr-o ceaţă de lacrimi. Abia se putea abţine să nu ţipe. Nu exista nicio cale de a opri ce se întâmpla. Pepper suflă din trompă şi îşi chemă fiul, ridicându-şi pe rând picioarele din faţă şi devenind din ce în ce mai agitată. Cole îi vorbea, mângâindu-i umerii şi picioarele, pentru a încerca s-o liniştească, dar n-avea niciun rost. Pepper ştia că
îi era luat puiul. Când dresorii îl conduseră pe Jojo pe după cabina frânarului, mama-elefant se eliberă şi se năpusti înainte, smulgându-şi lanţul din mâinile lui Cole. Tânărul o luă la goană după ea, însă
Pepper alerga din toate puterile, ridicând un nor de praf înapoia ei.
Parcă întregul pământ se cutremura sub picioarele ei masive. Paznicii îi dădură drumul lui Lilly, iar ea, împreună cu alţi dresori ai Fraţilor Barlow, fugiră după elefant.
Până să ajungă ei de cealaltă parte a cabinei frânarului, oamenii circului Rowe & Company deja încercau să-l suie pe Jojo în tren, strigând, înjurând şi înţepându-l cu cârlige, pentru a-l determina să
urce rampa. Domnul Barlow, Merrick, şeriful şi funcţionarii de la căile ferate stăteau în apropiere şi priveau nepăsători. Pepper alerga înnebunită înspre tren, ţinându-şi trompa mult în sus şi mişcându-se
287
mai iute decât ar fi crezut Lilly că e cu putinţă. Cole nu reuşea să ţină
pasul. Un sunet colectiv de uimire izbucni dinspre localnicii adunaţi lângă şine, care se traseră înapoi, făcând ochii mari. Jojo se opri la jumătatea rampei, se uită la mama lui şi mugi cu putere. Când Merrick o văzu pe Pepper gonind spre ei, luă de la un dresor un baston pentru mânat vitele şi îl împinse în piciorul lui Jojo. Acesta urlă de durere şi înaintă pe rampă.
Merrick dădu să-l mai lovească o dată cu bastonul, dar nu mai apucă, fiindcă Pepper ajunse lângă el şi-l doborî cu trompa. O femeie ţipă, iar cineva le strigă tuturor să fugă. Dresorii de la Rowe & Company stăteau cu ochii pe Pepper, dar continuau să-l urce cu de-a sila pe Jojo în vagon, izbindu-l din ce în ce mai repede şi sporind forţa, odată cu fiecare lovitură. Mama-elefant răcni şi îi mătură pe dresori de pe rampă, legănându-şi trompa ca pe o bâtă de baseball.
Bărbaţii căzură în ţărână, se ridicară cu greu în picioare şi se îndepărtară.
— Pepper, nu! strigă Lilly, continuând să alerge către ea.
Cole se opri şi o prinse de braţ.
— N-ai ce face.
Lilly se uită neajutorată de lângă Cole, acoperindu-şi gura cu o mână tremurătoare. Te rog, Pepper! Nu le face rău! Ei nu înţeleg.
Un dresor de la Rowe & Company luă un cârlig pentru dresură, îl învârti ca pe o sabie şi porni către Pepper. Aceasta mugi, îl atacă, apoi se opri, ţinându-şi capul sus, ca şi cum l-ar fi provocat să se apropie.
Bărbatul scăpă cârligul şi se retrase, făcându-se deodată alb la faţă.
Pepper îi întoarse spatele şi, folosindu-şi trompa, îl conduse uşurel pe Jojo în josul rampei, după care făcu un pas înapoi, pentru a-i lăsa loc să se răsucească.
În spatele ei, Merrick se ridică de jos, luă în ambele mâini un cârlig pentru dresură, îl roti, şi o lovi cu putere într-un picior din spate, străpungându-i coapsa. Când trase cârligul afară, pielea lui Pepper se despică. Elefantul îşi săltă brusc capul şi urlă de durere. Dar Merrick continuă să-i izbească pielea cu cârligul, încă o dată, şi încă o dată, şi încă o dată, până când sângele începu să ţâşnească din răni şi să se prelingă pe piciorul animalului. Pepper se întoarse şi îl puse pe bărbat la pământ cu trompa. Merrick ateriză pe o parte şi rămase acolo,
288
gemând încovrigat, după care se răsuci pe spate. Pepper lăsă capul în jos şi se năpusti asupra lui. Merrick căscă ochii de spaimă şi se târî în spate prin ţărână, încercând să scape. Dar Pepper îl ajunse, înainte ca el să se poată ridica, şi-l aruncă într-o parte cu piciorul. Bărbatul se rostogoli prin praf, iar elefantul se luă după el şi începu să-l bată cu picioarele din faţă, învârtindu-şi lanţul de la gleznă ca pe un bici.
Merrick răcnea şi implora ajutor, ridicându-şi braţele, ca să se apere, în vreme ce oasele i se rupeau cu trosnetul umed al beţelor care se frâng. Localnicii se traseră înapoi îngroziţi şi o rupseră la fugă.
Femeile ţipau, iar dresorii de la Rowe & Company alergau la adăpost.
— Pepper, opreşte-te! strigă Lilly.
Dădu iar să plece spre elefant, dar Cole o reţinu.
— Dă-mi drumul! Trebuie s-o opresc! Pe mine o să mă asculte!
