— Aveam de gând să aduc gemenele la spectacolul de mâine, zise el. De o săptămână îl aşteaptă cu nerăbdare şi ultimul lucru pe care vreau să-l fac e să-mi dezamăgesc fetele.
— Te înţeleg perfect, spuse domnul Barlow. Şi, ca să îţi arăt cât de mult îţi apreciez sprijinul, la casă o să găseşti bilete gratuite pentru dumneata şi familia dumitale.
Şeriful îşi încreţi fruntea.
— Cu sau fără bilete gratuite, n-o să fiu încântat dacă o să văd în arenă un elefant cu răni de glonţ peticite.
295
— Sigur că nu! zise domnul Barlow. De acum elefantul ăla e doar un cal de povară, nimic mai mult.
— Ai face bine să nu minţi, altfel îţi închid circul şi te alung de-a binelea din oraş.
— Te asigur, insistă domnul Barlow. Să-mi asum un asemenea risc n-ar fi o mişcare bună pentru afaceri. Iar dacă există un lucru cu care să mă mândresc, acela e că sunt un om de afaceri isteţ. Am vorbit serios când am spus că, la nevoie, o să ucid chiar eu elefantul.
Domnul Barlow întinse o mână. Şeriful i-o strânse, apoi plecă.
Proprietarul circului se apropie de vagonul cu animale, fixându-i pe Lilly şi pe Cole cu o privire aspră care spunea: Voi sunteţi de vină.
În noaptea aceea, Glory avu grijă de Phoebe, în vreme ce Lilly şi Cole dormiră în vagonul pentru animale, alături de Pepper. Hank scosese gloanţele din pielea elefantului şi, ca să ţină la distanţă
infecţiile, acoperise rănile cu un strat gros de unguent cu zinc. Lilly stătea întinsă pe paie, lângă soţul ei, trează şi plângând în tăcere, încercând să priceapă o realitate de coşmar în care Jojo nu mai era, Pepper îl omorâse pe Merrick, iar acum, într-un fel sau altul, avea să
plătească pentru că-şi urmase instinctele fireşti. Numai când se gândea că cineva ar putea să i-o ia pe Phoebe, Lilly îşi simţea inima făcându-se cât un purice şi stomacul zvârcolindu-se de frică. Nu era de mirare că Pepper înnebunise. Şi Lilly ar fi făcut la fel. Diferenţa între ele două era că, pe femeie, nimeni n-ar fi împuşcat-o pentru că
încerca să-şi salveze puiul.
Nu putea decât să-şi imagineze groaza şi jalea pe care Pepper trebuia să le fi simţit, când dresorii de la Rowe & Company îi luaseră
fiul, apoi durerea care, probabil, o chinuia acum, nu doar din pricina rănilor fizice, ci şi a sufletului sfărâmat. Cum de mai respira măcar?
Cel puţin, domnul Barlow nu-l lăsase pe şerif s-o ucidă. Dar ce urma să se întâmple cu Pepper? Oare proprietarul circului avea s-o transforme într-un cal de povară, aşa cum spusese, sau avea să
încerce s-o vândă? Ori, mai rău, s-o împuşte şi s-o dea de mâncare felinelor?
Pe urmă, Lilly şi-l închipui pe Jojo, singur şi speriat în vagonul de marfă al altui tren, şi lacrimile reîncepură să-i curgă. Ea cunoştea acel
296
apăsător şi oribil dor de casă din pieptul lui, acea neajutorare ce te cuprinde, când eşti smuls de lângă orice lucru familiar, acea spaimă
mistuitoare cu care-ţi imaginezi ce o să se întâmple mai departe.
Oare Jojo se întreba de ce ea, Cole şi Pepper îi lăsaseră pe nişte străini să-l ia? Oare credea că scăpaseră intenţionat de el? Gândul că puiul de elefant se simţea neiubit şi dat la o parte aproape că era mai mult decât putea să îndure. Lilly îşi închise ochii uzi şi se rugă ca epuizarea să pună stăpânire pe ea, s-o elibereze pe tărâmul somnului. Ceasuri întregi mai târziu, când asta se întâmplă în sfârşit, dormi cu întreruperi, visând când că era încuiată în vechiul ei dormitor din pod, ba că o călărea pe Pepper în parada cea mare.
A doua zi de dimineaţă, vagonul se deschise şi razele soarelui spintecară ca un cuţit interiorul mohorât, dezvăluind fire de fân şi praf ce pluteau în lumina aurie. Cineva intră, iar Lilly se uită înspre uşă, frecându-şi ochii umflaţi şi aşteptându-se să-l vadă pe Hank.
Când o zări pe Glory stând deasupra ei, se ridică fulgerător în capul oaselor, cu gâtul strâns în ghearele fricii.
— Unde-i Phoebe? întrebă ea.
— Doarme încă, şopti Glory. Nu-ţi face griji, n-a păţit nimic. E
Penelope cu ea.
Cole clipi şi se sculă, având faţa umflată de somn.
— Ce se întâmplă?
— Ce cauţi aici? o întrebă Lilly pe Glory. Şi de ce vorbeşti în şoaptă?
Femeia se trase mai aproape şi îngenunche pe paie.
— Am venit să vă previn, începu ea. Alana zice că, aseară, mai multe oficialităţi locale i-au făcut o vizită domnului Barlow. Se pare că şefii următoarelor opt oraşe în care ar trebui să oprim ameninţă cu anularea spectacolelor, dacă o avem pe Pepper cu noi.
— Dar, domnul Barlow l-a asigurat pe şerif că ea n-o să mai ia parte la reprezentaţii, spuse Lilly. A promis că, de acum înainte, o să
fie animal de povară.
— Asta nu înseamnă că l-au şi crezut, interveni Cole.
— Cole are dreptate, zise Glory. Mocofanii nu deosebesc elefanţii între ei. Domnul Barlow ar putea s-o şi bage pe Pepper înapoi în arenă, că ei nu şi-ar da niciodată seama.
