297
— Atunci asta ar trebui să facă, replică Lilly. Ea nu e periculoasă. Îl apăra pe Jojo.
— Tu şi cu mine ştim asta, spuse Cole. Însă nimeni altcineva n-o să
creadă.
— Domnul Barlow n-o s-o mai bage niciodată pe Pepper în arenă, zise Glory. E prea mare riscul. Dacă s-ar afla, ar fi cu siguranţă ruinat.
— Atunci ce vrei să spui? întrebă Lilly. Ai venit să ne previi în legătură cu ce?
— Penelope l-a auzit pe domnul Barlow discutând cu Viktor lângă
vagonul lui. Viktor vrea ca Pepper să plătească pentru uciderea lui Merrick, iar domnul Barlow spune că nimeni n-o să ne mai angajeze, dacă avem în trupă un elefant scăpat de sub control, cu toate că el nu apare în spectacole.
— Şi? zise Lilly.
Mâinile şi picioarele începură să-i tremure. Ochii lui Glory deveniră sticloşi.
— Domnul Barlow spune că nu există decât o cale de a dovedi că
Pepper nu mai face parte din Circul Fraţilor Barlow.
Răsuflarea lui Lilly se transformă într-un gâfâit.
— Care?
— O să…
Bărbia lui Glory tremura, când femeia apucă mâna lui Lilly între degetele ei reci şi nesigure. Lilly crezu că o să înceapă să ţipe, înainte ca prietena ei să-i spună restul.
— Ce-o să facă? Spune-mi!
— O s-o omoare, Lilly. O s-o omoare şi încă în public.
— Oh, Dumnezeule! Nu! strigă Lilly.
Îşi acoperi gura cu mâinile, convinsă că o să vomite. Cole o cuprinse cu braţul şi ea se uită la Glory, în vreme ce lacrimile îi ardeau ochii.
— Cum?
— Nu ştiu, răspunse femeia.
— Când?
— Imediat ce o să se împrăştie vestea. Probabil mâine, după
reprezentaţia de după-amiază.
Lilly scutură din cap.
298
— Nu.
Se uită la Pepper, care zăcea întinsă pe o parte, privindu-i cu ochii trişti şi umezi.
— Nu, n-o să-i las!
Se târî lângă femela elefant şi se sprijini de ea, punându-şi un braţ
împrejurul piciorului ei din faţă. Pepper scoase un oftat lung şi zguduitor, ridică trompa şi o aşeză pe umărul lui Lilly.
— Mă tem că n-ai ce face, zise Cole, cu blândeţe. Dacă încerci să-l opreşti, domnul Barlow o să pună să fii arestată sau mai rău. Regret enorm.
Lilly întoarse capul spre el, cu faţa scăldată în lacrimi.
— Bineînţeles că pot să fac ceva. Pot s-o scot de aici. Iar tu poţi să
mă ajuţi.
299
Capitolul 28
Julia
Julia stătea încremenită în podul plin de umbre al conacului Blackwood, luminând cu lanterna cea de-a treia uşă, aflată la capătul următoarei încăperi din uriaşul spaţiu. La prima vedere, uşa părea zidită într-un perete exterior, ca şi cum ar fi putut duce spre un balcon. Dar nu existau balcoane în acea aripă a casei, ca de altfel, în nicio altă parte a conacului. În plus, spre deosebire de restul pereţilor, acesta era făcut din cărămidă, nu din lemn. Julia îşi îndreptă lanterna către cea mai apropiată lucarnă. Arăta ca toate celelalte, cu geamul mucegăit şi pătat de apă. Aşezarea ei, însă, părea ciudată. Era prea aproape de zidul din cărămidă. Ceea ce însemna că acesta fusese adăugat mai târziu şi că putea să mai existe un alt spaţiu, dincolo de uşă.
