— Nu, e un truc pentru publicitate.
Lilly îşi ascunse faţa în palme.
— Biata Pepper!
Cole o trase lângă el şi amândoi se cufundară în tăcere. Când Lilly reuşi să vorbească din nou, în pofida nodului din gât, ridică ochii şi zise:
— Cum crezi că o s-o facă?
Soţul ei îşi smuci bărbia înspre fereastră, pentru a-i arăta locomotiva care tocmai intrase în gară.
— Cu aia.
Lilly se desprinse de el şi se uită afară. Locomotiva stătea pe şine, câteva zeci de metri mai încolo, la jumătatea distanţei dintre gară şi trenul Fraţilor Barlow. De ea era prins un singur vagon, pe care era instalată o macara industrială, folosită la ridicarea şi aşezarea vagoanelor pe liniile de cale ferată.
— Nu pricep, spuse Lilly. Cum…
Până să apuce să-şi termine întrebarea, în uşa lor zornăiră nişte chei. Mânerul se răsuci, iar Viktor intră împreună cu oamenii domnului Barlow.
— Hai! mârâi el către Cole şi Lilly.
— Unde? întrebă Cole.
— Domnul Barlow vrea să asistaţi la execuţie.
— Cum poţi să accepţi aşa ceva? strigă Lilly. Pepper încerca doar să-l apere pe Jojo! Până şi Glory înţelege asta!
— Merrick mi-a salvat viaţa, zise Viktor. Taurul ăla l-a omorât.
— Tu chiar crezi că Merrick te-a scos din orfelinat pentru că-i
316
păsa? îl întrebă ea. A făcut-o ca să câştige bani de pe urma ta, la fel cum a câştigat bani de pe urma mea.
— Închide gura şi să mergem! spuse Viktor.
— Nu, replică Lilly. Nu pot. N-o s-o fac.
— Merg eu, interveni Cole. Pe ea lăsaţi-o să stea aici, cu Phoebe.
Auzind acestea, unul dintre oamenii domnului Barlow se repezi la Cole şi-i trase cu forţa braţul la spate. Pe canapea, Phoebe începu să
plângă în hohote.
— Ce dracu’? exclamă Cole, strâmbându-se şi luptându-se să
scape.
— Domnul Barlow vă vrea pe amândoi acolo, zise Viktor.
Celălalt bărbat dădu s-o înhaţe pe Lilly.
— Las-o în pace! ţipă Cole.
Lilly se îndepărtă de paznic şi ridică braţele.
— Bine, bine. Vin, spuse ea. Nu-i nevoie de forţă.
O luă pe Phoebe de pe canapea şi o strânse la piept.
— Şşt, copilaş scump! Mami e aici.
— Am zis că o să cooperez, spuse Cole. Acum daţi-mi drumul!
Bărbaţii îl eliberară, dar rămaseră lângă el, gata să-l apuce din nou, dacă ar fi fost nevoie. Tânărul îşi masă braţul şi se uită la Lilly, avertizând-o în tăcere să facă tot ce i se cerea. Ea îi întoarse privirea, în vreme ce groaza şi durerea i se zvârcoleau în piept.
Împreună, cei doi soţi îl urmară pe Viktor afară din vagonul de dormit şi pe lângă tren, cu oamenii domnului Barlow pe urmele lor.
O mie de gânduri oribile alergau prin mintea lui Lilly, care-şi simţea mâinile şi picioarele ca de cauciuc.
— Dă-mi voie s-o las pe Phoebe cu Glory, îi spuse ea lui Viktor.
Nu-i nevoie să vadă toate astea.
Bărbatul nu-i răspunse, dar se opri ceva mai încolo, lângă vagonul lui Glory. Femeia o luă pe Phoebe cu lacrimi în ochi, apoi îi îmbrăţişă
pe Lilly şi Cole, refuzând să-şi privească fratele.
