— Totul o să fie bine, şopti ea la urechea lui Lilly. Nu-ţi face griji.
Lilly dădu din cap şi, cu ochii inundaţi de lacrimi, sărută obrazul gingaş al fetiţei, după care se lăsă condusă de Viktor spre partea opusă a trenului. Se opriră vizavi de gara aglomerată, lângă şeriful care o împuşcase pe Pepper şi un grup de funcţionari ai căilor ferate,
317
bărbaţi cu aere importante, ce purtau costume şi pantofi lustruiţi.
Localnicii care nu-l văzuseră încă pe Viktor se holbau la el şi-l arătau cu degetul, în vreme ce mulţi copii fugeau la mamele lor, plângând de frică. La câteva sute de metri distanţă, trei lucrători de la căile ferate foloseau un excavator cu aburi pentru a săpa un mormânt uriaş, pe un teren viran. Lilly se agăţă de Cole, tremurând de groaza sfârşitului iminent.
Când toţi fură la locurile lor, domnul Barlow ieşi ţanţoş din spatele macaralei, zâmbind îmbrăcat în sacoul lui roşu şi cu jobenul pe cap.
Se întoarse cu faţa către public, ridică mâinile şi bărbia, ca şi cum s-ar fi pregătit să anunţe un număr în cortul cel mare, apoi îşi flutură
braţul într-o parte, ca să îndrepte atenţia tuturor spre zona din stânga lui. Câţiva dresori o coborâră pe Pepper din trenul Fraţilor Barlow, izbind-o cu cârlige şi bastoane pentru vite. La fiecare lovitură, elefantul îşi ridica trompa şi mugea de durere, după care înainta în grabă. Sângele i se prelingea pe coaste şi pe picioare. Când ajunse în dreptul macaralei, dresorii îi înlănţuiră piciorul din spate de şine şi se îndepărtară.
Lilly îşi simţea fiecare bătaie a inimii ca pe o explozie în coşul pieptului. Nu-i venea să-şi creadă ochilor. Domnul Barlow urma s-o execute pe Pepper în faţa tuturor acelor oameni. Oameni veniţi, ca să
vadă cum era ucisă. Oameni care spuneau despre animale că sunt însetate de sânge.
Lângă şine, Pepper se legăna înainte şi înapoi, tremurând din toate încheieturile. Ştia că urma să se întâmple ceva rău. Atunci, o văzu pe Lilly şi înălţă trompa. Suflă zgomotos din ea şi, fluturându-şi urechile ei mari, se întinse cu disperare către fată. Lilly îşi înghiţi un hohot de plâns şi porni către elefant. Trebuia să ajungă la Pepper, s-o aline şi să-i ceară iertare că nu făcuse mai mult, ca s-o salveze. Dacă urma să
moară, merita să ştie că era iubită. Viktor o prinse pe Lilly şi o smuci înapoi. Cole îi desprinse mâna de pe braţul soţiei lui.
— N-o atinge! mârâi el.
— Spune-i să stea locului! ceru Viktor.
Cole o trase pe Lilly mai aproape.
— Îmi pare rău, zise el. Ştiu că vrei să ajuţi, dar n-ai ce face.
Tânăra se înmuie lângă el. Avea dreptate, dar gândul că Pepper îi
318
putea crede pe ea şi pe Cole amestecaţi în execuţie îi străpungea inima ca un cuţit.
Un salahor azvârli un lanţ greu în jurul gâtului elefantului, îl strânse ca pe un laţ şi potrivi capătul printr-un inel de oţel legat de cablul macaralei. Domnul Barlow îi făcu un semn celui care manevra utilajul, iar mulţimea se cufundă în tăcere.
— Oh, Doamne! strigă Lilly. Nu puteţi face una ca asta! Nu puteţi face una ca asta!
— Taci! mormăi Viktor.
Macaragiul trase o manetă, troliul scrâşni, iar lanţul zornăi şi se strânse pe lângă gâtul lui Pepper. Genunchii lui Lilly se înmuiară şi obrajii ei se goliră de sânge. Lanţul se strânse mai tare şi mai tare, săltând încet de pe pământ picioarele din faţă ale elefantului. Pepper începu să se zbată şi să urle, azvârlindu-şi capul înainte şi înapoi, cu ochii măriţi de spaimă. Lilly simţi cum i se urcă fierea în gât şi, pentru o clipă, crezu că o să leşine. Apoi se auzi un sunet înfiorător, ca de sfâşiere, însoţit de ţipătul lui Pepper. Publicul trase brusc aer în piept.
Macaragiul coborî elefantul pe şine şi lanţul se înmuie în jurul gâtului ei. Doi salahori alergară şi desprinseră lanţul cu care era legat piciorul ei din spate, însă glezna îi fusese deja sfârtecată.
Un val de adrenalină dădu năvală în trupul lui Lilly, care se smulse din braţele lui Cole şi o rupse la fugă înspre Pepper.
— Lilly, nu! strigă soţul ei.
Se luă după ea, însă Viktor îl înhăţă şi îl ţinu pe loc. Când Lilly ajunse lângă animalul îngrozit, încetini. Pepper, care intrase în panică, se mişca ba înainte şi înapoi, ba dintr-o parte în alta, scuturându-şi capul şi încercând să scape din laţ. Salahorii şi dresorii se ţineau la distanţă.
— E în regulă, Pepper, zise Lilly şi întinse o mână. O să te ajut eu.
E ok.
La început, elefantul nu reacţionă. Apoi, o văzu pe Lilly şi încetă să
se mai zbuciume. Un vaiet profund răsună din gâtul ei.
Cu coada ochiului, Lilly îl zări pe domnul Barlow venind valvârtej către ele. Se apropie de elefant.
— Hai, fetiţo! o îndemnă ea. Ridică-mă!
Pepper înaintă şchiopătând, o cuprinse cu trompa şi o săltă pe
319
capul ei. Lilly trecu pe spinarea elefantului, luă cablul macaralei şi încercă să desfacă lanţul din inelul de oţel. Fie că ar fi reuşit să-i scoată laţul lui Pepper, fie că nu, intenţiona să rămână acolo, până
când domnul Barlow avea să renunţe la execuţie. El n-ar fi ucis animalul, atâta vreme cât Lilly era pe spinarea lui, cel puţin nu în public. Tânăra n-avea nici cea mai mică idee ce urma să se întâmple după aceea. Dar, trebuia să facă o încercare. Trase în jos inelul de oţel, căznindu-se să slăbească forţa cablului şi să desprindă lanţul.
Acesta era prea strâns.
— Ce naiba crezi că faci? răcni la ea domnul Barlow. Dă-te jos de acolo!
În spatele lui tocmai se aduna un grup de salahori. Cole scăpase de lângă Viktor şi alerga spre soţia lui, cu matahala pe urmele sale.
