— Ei m-au băgat aici.
Bărbatul îşi scoase pălăria şi îşi frecă scăfârlia pleşuvă cu o mână
pătată de trecerea timpului.
— Cine te-a băgat acolo?
— Un om cu faţă ca luna şi părul prins în coadă la spate şi unul pe nume Viktor. Era… Era…
Un nod fierbinte îi umplu gâtul şi nu mai putu continua.
— Un monstru?
Lilly dădu din cap în semn de încuviinţare, iar lacrimile i se revărsară pe obraji.
48
Bătrânul îşi puse pălăria la loc şi se îndreptă, încruntându-se.
Rămase pe loc preţ de câteva clipe, scărpinându-şi gâtul şi gândindu-se, după care se repezi la uşa deschisă a vagonului şi strigă:
— Hei, Dante, vrei să vii puţin încoa'?
Câteva secunde mai târziu, în vagon urcă un bărbat solid, cu barba roşcată.
— Ce-i, Leon?
Leon arătă către Lilly şi rânji, dezvelindu-şi dinţii galbeni şi strâmbi.
— Ia uite ce-avem noi aici!
Dante îngenunche şi privi cu atenţie în cuşcă.
— Măi să fie! spuse el. Se pare că ne-am ales cu un mic pasager clandestin.
Zâmbi şi îşi vârî degetele printre gratii, ca să atingă părul fetiţei.
Aceasta se trase repede înapoi într-un colţ, speriată şi totodată
mirată. Poate că mama avea dreptate. Poate că circarii erau obişnuiţi cu monştrii.
— Zice că Viktor a băgat-o acolo, spuse Leon.
Se aplecă pentru a se uita la ea.
— El împreună cu un bărbat care avea faţa ca luna şi părul prins în coadă la spate.
Dante se ridică.
— Atunci ar fi mai bine s-o lăsăm în pace. N-avem nevoie de belele.
Leon se întoarse şi o porni pe culoarul dintre ţarcuri.
— Eu venisem doar să hrănesc animalele şi să le pregătesc pentru coborârea din tren.
— Vă rog! ţipă Lilly. Nu puteţi să mă lăsaţi aici. Tati mă caută şi am…
Leon se opri şi îşi aruncă ochii către ea, cu fruntea brăzdată de îngrijorare.
— Ai fost răpită? întrebă Dante.
Lilly scutură din cap.
— Mama… ea…
Vorbele i se opriră în gât.
— Ce? zise Leon.
49
Se întoarse şi se lăsă în genunchi lângă cuşcă.
— Ce-a făcut maică-ta, drăguţă?
Lilly se sili să vorbească.
— A luat bani de la bărbatul cu coadă şi m-a lăsat la el.
