pe un şir de trepte aflate între două vagoane de marfă şi aşteptă. Întrun cui de lângă uşa vagonului atârna o lampă cu ulei. Bărbatul cu faţă
ca luna luă lampa din cui, deschise şi îi lăsă înăuntru. Capre şi lame umpleau ţarcurile instalate într-o parte a vagonului, în vreme ce, de cealaltă parte, erau înşirate baloturi de fân şi mormane de saci din pânză.
Viktor merse după omul cu faţă ca luna până la capătul culoarului central şi aşteptă ca acesta să deschidă o cuşcă de metal. Când îşi relaxă mâna cu care îi acoperea gura lui Lilly şi se aplecă pentru a o împinge înăuntru, ea îi muşcă palma cât putu de tare. Monstrul scoase un ţipăt şi îi dădu drumul. Fata se răsuci în braţele lui şi aproape că scăpă, însă bărbatul cu faţă ca luna o înşfăcă de ceafă şi o îmbrânci în cuşcă. Ea se poticni şi căzu, aterizând în patru labe.
Viktor trânti uşa, iar bărbatul care semăna cu luna o încuie cu un lacăt, în timp ce bombănea înjurături.
Fundul cuştii era acoperit cu paie murdare şi un miros oribil îi umplea nările lui Lilly. Copila se târî pe genunchi până la uşă, unde se prinse de gratii, şuierând şi gâfâind.
— Dă-mi drumul! ţipă ea.
— Îmi pare rău, dulceaţă, zise bărbatul cu faţă ca luna. Tocmai am plătit pentru tine bani câştigaţi cu greu. Şi în caz că nu ţi-ai dat încă
seama, acum eşti a mea.
— Te rog! strigă ea. Vreau acasă!
El izbucni în râs.
— Eşti acasă, iar de acum, eu sunt tutorele tău legal.
Lilly se înecă şi încercă să-şi recapete suflul. Trebuia să fie un coşmar. Trebuia să fie. De ce i-ar fi făcut mama una ca asta? De ce?
44
— Nu… tăticul meu… tăticul meu o să vină să mă ia.
— Mă tem că nu, micuţo. Tăticul tău e pe moarte, iar maică-ta a semnat actele. Totu-i legal.
— Nu-i adevărat! spuse ea. Tatăl meu e în Pennsylvania. Se întoarce mâine… iar, când o să vină înapoi, o să mă caute!
— Crezi ce vrei, dacă te face să te simţi mai bine, dar maică-ta mi-a zis altceva.
Lilly dădu drumul gratiilor şi căzu în cuşcă, prea vlăguită pentru a mai sta în capul oaselor.
— Ce o să… Ce o să faci cu mine?
— Când o să mă hotărăsc, o să fii prima care află.
Bărbatul luă lampa cu ulei şi începu să se îndepărteze, făcându-i semn lui Viktor să-l urmeze.
— Te rog! ţipă Lilly. Te implor! Te rog! Dă-mi drumul!
— Vrei să stau eu aici, cu ochii pe ea, şefu’? întrebă Viktor.
Vocea îi era groasă şi dogită, de parcă ar fi avut gâtul plin de bolovani.
— Nu, n-o să plece nicăieri, răspunse bărbatul cu faţă ca luna şi se îndreptă către celălalt capăt al vagonului de marfă.
Lilly urlă până când rămase fără aer şi simţi că-i ia foc gâtul.
Caprele şi lamele behăiau şi dădeau din copite în ţarcurile lor.
Bărbatul cu faţă ca luna se întoarse şi se încruntă la ea.
— N-ai decât să răcneşti cât vrei, spuse el. N-o să te audă nimeni.
Iar dacă o să te audă, tot n-o să-i pese nimănui.
Dădu cu piciorul în cuşcă şi dispăru în lungul culoarului. Viktor se duse după el. Uşa vagonului se deschise, apoi se trânti, iar interiorul se cufundă în beznă. Lilly inspiră tremurând şi urlă din nou, zguduind cuşca cu mâinile. Întinse degetele printre gratii şi trase de lacăt cu fiecare strop de putere care-i mai rămăsese. Degeaba. Lacătul era prea tare. Strigă până când o ustură gâtul, după care se prăbuşi pe paie, gâfâind. Îşi simţea coatele şi genunchii mânjiţi de noroi, iar mirosul înţepător al urinei îi ardea nările. Se făcu ghem şi începu să
plângă în hohote, cu lacrimile şi sudoarea şiroindu-i pe obraji.
De când se ştia, îşi dorise să vadă lumea de afară. Acum ar fi dat orice numai să se întoarcă în conacul Blackwood. Te rog, Doamne! se rugă ea. Dacă vine mama să mă ia înapoi, o să fac tot ce zice ea. O să
45
mă rog de zece ori pe zi şi o să învăţ pe de rost versetele din Biblie. O
să-mi arunc păpuşile şi cărţile, o să fac orice vrea ea. N-o să mai visezcu ochii deschişi, n-o să mai cer o fereastră care se deschide. O iubescpe mama şi-mi pare rău că n-am fost cuminte. Te rog, Doamne, te rog!
O să fac orice! Mi-e dor de tati şi de Abby.
